Viata... viata este un dar de la Dumnezeu. Iar daca traim...suntem norocosi.. Este darul de care nu stim cat timp ne vom bucura, insa... cu siguranta... ii vom cunoaste adevaratul pret.

     Viata este o tabla de sah... un joc... cu glorii... cu deceptii. Si vom trai absolut toate momentele ( roze... gri) pentru ca fara de ele nu am putea trai.

    Vei participa si tu la acest joc, chiar de nu vei sti. Vei invata pasii, regulile si... vei juca. Cu atata entuziasm. Iti va fi complicat fiind un nou jucator. Cu fiecare pas facut, vei intalni dificultati. Si deseori te vei da batut... fara sa incerci sa lupti.

      Vei fi descurajat de lumea din jur. Mereu ti se va spune ca e imposibil sa iti realizezi visele... sa fii ( devii) un om de succes... sa fii fericit... implinit. La inceputde joc... si logic ca vei gresi, pentru ca esti un om... si e firesc. Insa persoanele din jurul tau (persoanele aproape sufletului tau)te vor descuraja. Mereu iti  vor aduce aminte de esecurile tale.

      De fapt... esecurile sunt BUNE, pentru ca doar ele te invata sa traiesti, sa lupti... te ajuta sa urci mai sus... mai sus... si mai sus. Niciodata nu e tarziu sa visezi. Sterge expresia "NU" din limbajul tau de vorbire. Suntem EGALI in fata viselor. Avem aceleasi forte pentru a le realiza. Doar sa iti doresti acest lucru. Totul depinde de intensitatea viselor tale.

     Gandeste-te!!! ESti singurul responsabil de viata TA! Esti invingator!

Ce vei face acum?

     E un final... final de toamna... final de noiembrie. Cu muuulta iubire. Cu muuult romantism. E un final de noiembrie... in care sunt  fericita... cu adevarat... alaturi de TINE.

     Deseori , imi veiaduce trandafirila usa. Voi adora momentele cand te vei apleca in fata mea daruindu-mi florile, de culoarea sangelui tau, plin cu otrava,eu insa... ma voi incolaci in jurul gatului tau, apoi imi voi aseza cuminte pe umarul tau stang una cate una lacrimile nascute din iubirea noastra.

     Primele raze de soare, in zilele de week-end ne vor prinde impreuna. Din nou impreuna. Noi doi. In fotoliul din living-room. Eu in bratele tale. Va domni linistea. Doar fiecare bataie de inima se va auzi. Va bate zgomotos.

     Voi ridica privirea si iti voi privi ochii care vor exprima mult mai multe sentimente decat orice cuvant tremurand pe buzele-ti roze. Te voi strange stransss...stransss la pieptul meu si voi rosti doar doua perechi de cuvinte:

      - Te iubesc mult mult.

      Si voi inchide ochii... stransss. Tu-mi vei raspunde: 

      - Te iubesc. Esti viata mea. Sunt atat de fericit.Ambii suntem bolnavi de iubire, dar nu exista tratament.

     Intamplator... oricine poate iubi. Oricine, chiar si batraneii... copiii... chiar si acele persoane ce incearca sa ne convinga, demonstreze ca detesta iubirea... cand de fapt viseaza la ea.

     

     Suntem conceputi din dragoste. Iubirea ne circula prin vene. Deci, suntem expusi riscului de a ne indragosti, iar... uneori iubim... prea mult.                       Involuntar... vom fi atacati de sagetile lui Cupidon. vom fi inconjurati de sute de sageti, insa... doar una  va  patrunde  inlauntrul nostru care mai apoi se va transforma in praf ( de fapt se va dovedi a fi venin... venin dulce) ce pur si simplu ne va otravi sangele pur. Si deci aceste  sageti  vor otravi  sagele straveziu a mii si mii de persoane... zi de zi... secunda de secunda... printre care se vor dovedi a fi si persoanele neinfricate.

     In ochii nostri  vor parea severe... dar nimeni nu isi va da seama  ca in suflet de fapt poarta cu grija unicul sentiment din viata lor: dragostea.

     Aceste sageti... patrunzand in sangele nostru  de un ros intens, se vor transforma in praf, ce mai apoi ne va transforma sangele intr-o lava fierbinte ce va alerga nebun prin vene, veninul ajungand pana si  in maduva oaselorn sucindu-ne pana si mintile.

     Si totul se va intampla intr-o fractiune de secunda. Involuntar. Deci, fiind inevitabil. Oricine... intamplator poate iubi. Indiferent de varsta. Indiferent de circumstante. Este suficienta o secunda si ... atat.

" Women are Meant to be Loved, Not Understood"

Oscar Wilde 

     De-as fi barbat... as iubi o femeie. Cu parul brunet . Ca al meu.O voi intalni intr-un local. Si, pur si simplu,  ma voi lasa vrajit de ochii ei caprui, de vocea-i plapanda. O voi privi intreaga seara. Si, intr-un final, ma voi indragosti de ea. 

     O voi privi toata seara, iar la sfarsit... ma voi apropia de ea, voi ingenunchea si ii voi saruta mana ce mai apoi imi va mangaia capul bantuit de ganduri... ganduri nebune ( despre NOI DOI), care pur si simplu ma vor face fericit.

     Ea imi va permite sa ii cuceresc din ce in ce mai mult spatiu din viata si sufletul ei , iar eu... o voi iubi. O voi iubi si mai mult. Si ea ma va iubi. O voi invata sa zboare pana la stele.

     O voi purta in sufletul meu mereu, ce imi va da noi forte sa trec peste barierile vietii. O voi purta in sufletul meu mereu... chiar si atunci cand vom fi certati. Iar zambetul si vocea ei pur si simplu ma va face sa las absolut tot, si ... sa fug. Sa fug... sa vin spre ea.

     O voi gasi ingandurata... trista... la geam. Voi regreta. absolut tot. Ma voi apropia de ea si, pur si simplu voi ingenunchea in fata ei. Buzele-mi uscate de dor, se vor atinge abia-abia de pielea-i catifelata... de genunchii pe care imi va legana copiii. Ii voi alinta genunchii cu saruturi moi si in linistea mormantala,  imi voi cere iertare in soapta. Se vor auzi doar respiratia mea... a ei... si, inimile noastre ce vor bate unison.

     O voi iubi pentru toate actiunile ei: dimineata trezindu-se, mergand in picioarele goale pana la bucatarie; cand somnoroasa fiind ma vor alinta cu saruturi. O voi iubi atunci cand isi va aranja suvita ce coboara agale. O voi iubi atunci cand, ca un copil mic isi va pune capul pe pieptul meu si va adormi.

     O voi iubi... pentru ca imi coloreaza viata. O voi iubi iubi pentru ca ea e sufletul meu pereche. O voi  iubi pentru ca EA e sensul vietii mele O voi iubi pentru ca imi este dat. Maktub.

     Si nu e vorba de durerea fizica. E vorba de durerea din sufletul tau. Si, niciodata nu poti fi sigur cand anume vei trai adevaratele "clipe de cosmar". Dar le vei trai. Cu siguranta.

     

     Deseori auzim de la persoane... "Ce mai e si asta durere sufleteasca? Nu stiu ce inseamna asta si deci, nu voi sti". Pe foarte multi ii auzim vorbind la acest subiect cu atata incredere, dar... de cele mai multe ori ajungem sa traim astfel de momente... dezamagiti...rapusi de durere. Pentru ca durerea este exact ca si sageata lui Cupidon, deci ea... nu alege persoanele.

     Si nu doar odata in viata se vor intampla astfel de cazuri. La fiecare etapa a vietii tale, vei suferi, doar ca... pe timp ce trece, maturizandu-te, vei realiza ca vei suferi mai mult... te va durea din ce in ce mai mult.

     Fiind copil, vei suferi din motiv ca nu ai acea jucarie,insa fiind matur... de cele mai dese ori vei suferi din motivul pierderii unei persoane dragi. Si vei suferi enorm... pentru ca ai tinut la ea, si... mai tii. Iti vei ocupa tot timpul liber, vei fi arhi-incarcat(a) doar ... ca sa simplifici din durerea pe care o suporti

insa, la finele zilei oricum iti vei aduce aminte de ea. Si vei suferi si mai mult. Vei plange... uneori prea mult. Si atunci... abia atunci nemaiavand forte ca sa lupti cu tine insuti... cu durerea din sufletul tau, vei dori sa fii altcineva decat om. Dar de fapt, durerea e comuna pentru toti...om, inger, demon, lup, pisica, libelula... Daca ai de suferit, suferi.

     Stai la marginea prapastiei. Inspiri adanc in piept fumul de tigara... pe jumatate arsa, ce o tii intre degetul aratator si cel mijlociu.Inspiri adanc in piept fumul de tigara si privesti golul de sub picioarele tale.

     Ma apropii incet de tine. Imi auzi pasii si ma privesti cu atata nepasare. Apoi privesti  apusul soarelui. Iti vei aminti de NOI DOI... de primul nostru apus de soare. Vei inspira iarasi fumul de tigara, vei privi golul de sub picioarele tale si ma intrebi:

 
   

      

      - De ce ai venit?Ce doresti de la mine?
      - Mi-e atat de greu fara tine.

      - Si ce vreai de la mine acum?

      - Chiar nu iti dai seama?

     -Hmmm...imi dau seama deja. Nu mai are rost. A trecut atata timp. intre noi s-a format o prapastie.

     Eu incerc sa iti explic, insa tu ma opresti:

     - Te-am uitat. Nu mai am nevoie.

    - Eu nu te cred. Mai zi-mi o data doar ca sa ma privesti in ochi.

     - Nu pot.

     - Ce nu poti?

     - Pur si simplu nu pot.

     Pe obrazul tau ghimpos, se preling doua perechi de lacrimi, dar le stergi repede ca sa nu le observ. Vreai sa pari dur in ochii mei.

     Ma apropii de tine incercand sa te privesc in ochi, insa tu... eviti orice sansa, desi visai  deseori la un   rendez-vous al ochilor nostri, ce aveau aceeasi culoare neobisnuita.

     Intentionat, ti-am atins mainele ce astazi erau reci. Tu insa ma eviti de parca as fi o straina, Am oftat, m-am ridicat incet, ti-am atins umerii barbatosi si inainte de a pleca, ti-am soptit:

     - Ai grija de tine!

     Iubeste si respecta femeia. Priveste-o nu numai pentru alinarea care ti-o ofera, ci si pentru forta si inspiratia si faptul ca ea reprezinta dublarea puterilor tale morale si intelectuale. Alunga-ti din minte orice idee de  superioritate; nu exista.

Citat de Giuseppe Mazzini

     Iubeste femeia. Pentru ca ea... anume ea este tot sensul vietii tale... existenta ta. Femeia este iubire, este veninul ce odata nimerind in venele tale, iti otraveste sangele-ti pur cu iubirea ei. Doar femeia iti poate atinge coardele sufletului tau. Si chiar de esti mai dur, oricum se va gasi acea femeie care te va innebuni.

     

     Femeia este unica persoana care, doar printr-o privire te face sa te indragostesti de ea. E de ajuns doar o singura privire.

     Femeia este balsamul sufletului tau, atunci cand ajungi  acasa obosit, fara puteri si, odata punandu-ti capul pe sanii ei, iti  revii. Ea este  alinarea ta. Este pictorul ce-ti picteaza viata in mii de culori intense: roz, galben, albastrul cerului senin, rosul apusului de soare. Si o iubesti pentru ca doar ea, e unica din miile de femei care are paleta de culori si pensula  potrivita pentru a-ti desena perfect prezentul si viitorul tau.

     Femeia... femeia este asemeni unui copil naiv care in momentul cand  tu esti suparat pe ea, iar ea... in loc sa plece pe usa care e deschisa, ramane langa tine... te tine de mana si iti sopteste, cu ochii inchisi "iarta-ma. eu te iubesc". Si cum sa nu o ierti? Doar o iubesti.

     Femeia este zambetul tau la sfarsitul cursei. Si e zambetul pe buzele tale daca ea intr-adevar e pictorul potrivit. Femeia este visul, succesul si totodata slabiciunea ta. Iubeste-o, pentru ca fara ea... totul ar fi altfel.

     

     1 an si 7 luni. Exact atat a trecut din ziua despartirii lor. O zi innorata... o zi cu ploi. 1 an si 7 luni... atat a trecut din ziua despartirii lor... insa el mai tine minte aroma ei. Chiar si peste atata timp. Nu si-ar ierta acest lucru niciodata, daca ar uita-o.

     Si, in fiecare seara este macinat de dor. Scoase din sertar pozele ei. Le puse acolo ca sa nu isi mai aduca aminte de ea. Dar cat de mult ar dori acest lucru, nu-l va putea face.

     

     In gand ii aparu iarasi chipul ei angelic. In timpane iarasi rasuna vocea ei de copil visator... de copil enigmatic. Isi aminti de prima lor zi si, cu  atata tristete... isi aminti de ultima lor zi. Isi aduse aminte de toate momentele petrecute impreuna... momentele fericite. Isi aminti de unul si acelasi moment in care soarta i-a unit... i-a despartit. Isi aminti de fiecare "te iubesc" al ei rostit in soapta la urechiusa. Isi aminti de unul si acelasi "te rog nu pleca" in acea dupa-amiaza.

     Ii privi sutele de poze, si fiecare poza il cuceri si mai mult cu farmecul ei. Adora sa ii priveasca ochii negri

ce-l facea sa zambeasca fara motiv. Ii privi buzele de un roz-palid...buzele-i carnoase...chipul ei de o frumusete rara. Un inger pentru el.

      Ii privi fiecare poza cateva minute si isi zise "Trebuie sa o uit!"... dar, totodata se contrazise "Cum sa o uit? Nu pot... nu pot... nu pot. O iubesc. Cum sa uit o asa frumusete?". Isi dadu seama ca a fost prins in capcana. Intelese ca nu o va putea scoate din inima. Intelese ca este si va fi in inima lui. Ea... pentru totdeauna.

     Razele soarelui ne vor prinde impreuna... iarasi impreuna. Dar nu ele ma vor incalzi, ci caldura bratelor tale. Doar in bratele tale, trupul meu capata desavarsire. 

     Tu ma urmezi. Imi cuprinzi fata cu palmele tale moi ce-mi dezmiarda obrajii. Iti apropii fruntea-ti incretita de fruntea mea si imi zici cat de mult  ma iubesti. Destul de incet... dar atat de sincer. Ma strangi la pieptul tau... ca de fiecare data.Asta e limbajul tau de iubire.

     Si-mi promiti ca vom fi impreuna la nesfarsit. Imi saruti nasucul mic... si pleci la

bucatarie. Revii in cateva minute. Cu cafeaua... dulce ca veninul din sangele tau. Te asezi in fotoliu. Si nu te opresti sa ma admiri.

     Si-mi canti in soapta: When I see your face there's not a thing that I would change 'cause you're amazing just the way you are, and when you smile the whole world stop and  stares for a while 'cause girl you're amazing just the way you are.

     Atunci ma strangi si mai mult la pieptul tau. Eu nu fac decat sa imi plang norocul. Cu ochii inlacrimati iti privesc chipul angelic si iti zic Te iubesc atat de mult... si imi pun capul pe umarul tau stang. Tu imi raspunzi Si eu micuta mea.

  Si, toamna ii tii mana cel mai strans . Pentru ca e muuulta nostalgie in ea. Si e atat de romantic. Il tii stransss de tot pentru ca il iubesti la nebunie, pentru ca te iubeste, pentru ca te face cea mai fericita dintre femei... il tii stransss de mana lui calda pentru ca il iubesti, iar il iubesti pentru ca... a aparut in viata ta.

     Si, de obicei, un strans de mana zice absolut toate cuvintele ce se asociaza cu iubirea.

     Il tii mai strans de mana toamna pentru ca sa il faci sa se simta special. Si il tii  strans de mana , cu zambetul pe buze, cu dragoste in vene  intalnind un nou an  impreuna... pentru ca toamna l-ai intalnit ... l-ai cunoscut. Si esti so so sooo happy... Si e atat de romantic  daruindu-ti trandafiri, in special toamna...  pentru ca va completati unul pe celalalt. Si mergeti pe aleea galbena... si ii privesti ochii (care obisnuiesti sa te ineci in ei), apoi din cand in cand mai arunci o privire catre buchetul bogat in trandafiri.

     Si esti atat de fericita... incat te apropii de el din ce in ce mai mult il cuprinzi. Doar il cuprinzi ... si stai atat de aproape incat ii simti caldura inimii. Il strangi si mai tare la pieptul tau. Si nu vreai sa il lasi.Iti lesi capulpe umarul lui si incepi sa-ti plangi norocul, iar el ca un gentleman, te va cuprinde  si iti va sopti catii esti atat de scumpa. Veti fi cel mai frumos cuplu de pe bulevard incat si copacii vor incepe a plange... din invidie. Si vor plange cu lacrimi galbene unele, altele ruginii deja.Si va cadea cate o pereche, dansand  parca un vals. Apoi cuminti, pe rand se vor aseza la picioare inchinandu-se voua. Va vor alinta cu saruturi.

     Si nimic nu e mai frumos decat toate aceste momente... si tu, stii de asta...le adori de fapt, pentru ca va intareste iubirea... O face mai frumoasa... din ce in ce mai deosebita. Si, doar voi doi veti sti, in mintea voastra  voastra ca inima nu e doar un organ de pompat sange.

   

     Si tranti usa. Urma o liniste mormantala. Ea nu se mai misca.Ci doar plangea. Atat de mult dorea sa fuga dupa el, sa il cuprinda... dar, intelese ca totul este in zadar.

     Sufletul ei primiseatatea lovituri... ca de cutit... atat de dureroase.Tarandu-se, mai incerca sa prinda aroma lui. Era tot ce mai avea. Dar,in scurt timp si ea disparuse. Parasi camera pentru a-si cauta stapanul.

     Singuratatea pasea increzuta pe taramul sufletului ei. Si se facea si mai frig in camera ei... dupa plecarea lui... 

     Isi lua haine mai grosute, isi lua o carte (o alese la intamplare) si se puse pe citit... doar ca sa uite de el. Dar nimic nu se mai compara cu caldura lui ce i-o daruia zi de zi. Desi ii era greu, incerca sa se concentreze. Si in capitolul 2 al cartii se vorbea despre 2 tineri ce se iubeau nebuneste. Se enerva si inchise cartea.

     Se puse in pat, si fara sa vreie , se lasa dusa de valul amintirilor ( cum s-au cunoscut, cumsi-auspus primul lor te iubesc , cumse impacau dupa o cearta). Si printre zecile de lacrimi rasari un zambet... scurt.

     Si iarasi se lasa purtata de amintiri pana o lasa fara puteri... nemaiputand nici sa zambeasca. Lua cutitul si il plimba pe pielea-i de un alb imaculat. Apoi taie. Doar o data... si... atat.

     Sangele-i otravit... de un ros intens... fierbinte, tasni din venele monocolore si se prelinse lin pe pielea-i rece. Apoi cazu pe podeaua pe unde merse Cosmin... pic cu pic.

     Peste 2 ore, Cosmin se intoarse in acelasi apartament cu o odaie in care isi traiau nebuna iubire. Si nu se intoarse singur,ci cu un buchet mare de trandafiri. Batu in usa, nimeni nu raspunse.Atunci deschise usa.

     Aceeasi liniste domnea. O gasi la pamant, fara suflare. Si doar mirosul puternic de vanilie se mai simtea.

     Buna'neata. Oficial e 12.23... Dar tot dimineata e pentru mine. De fapt nu m-am trezit singurica, ci de la zgomotul masinilor din strada. Visam atat de frumos.

     M-am ridicat si cu ochii inchisi, am  mers pana la bucatarie... mi-am  facut un ceai. Si privind afara, savuram ceaiul. Apoi am inchis fereastra.

     Am mers pana in dormitor, unde m-am pus in pat. M-am intors cu fata la perete. Si am adormit.

Ne mai auzim.  O zi buna sa aveti ;)

     

     Viata? Ce o fi si asta? De unde s-a luat? Cu ce se mananca? Tot mai des, noi, tinerii ne dam astfel de intrebari. Intreband, oamenii din strada ne vor raspunde diferit... total diferit.

     Deci, ce este viata? Rostul omului pe pamant... dar de la Dumnezeu... fericire... iubire... frumosul... un labirint poate. Deci, fiecare cu ideile sale.

     Viata de fapt, este atunci cand privesti fiecare rasarit si apus, atunci cand traiesti fiecare inspir si expir. Si in pofida faptului ca stim ca e -1, totusi zambim. Si zambim, bucurandu-ne ca l-am trait si pe asta. Putea fi si mai rau.

     De fapt, viata si e un labirint. Si ca sa ajungi la final- fericit, trebuie la inceputul cursei sa cantaresti bine toate lucrurile. Dar de fapt, gresim, pentru ca suntem oameni... Si e si logic. Pentru ca omul pe greselile lui se invata. Alteori nu. De fapt, nu toti.

     De foarte multe ori, pasim in labirint poate cu stangul hai sa zic asa. Deci unii din noi nu se gandesc, inainte de a actiona.

     Viata de fapt, e o tabla de sah, iar noi-oamenii, nu suntem decat piesele de joc. Astazi suntem pe patratelul negru, maine insa ne putem trezi pe cel alb. Si invers. Si suntem piesele de joc care singuri ne alegem calea... soarta.

     Fiecare stie ca niciodata nu vom ajunge la fericire pana noi nu ne vom lupta. Pentru ca ea nu vine la cei ce doar o asteapta. Astfel, va trebui sa luptam pentru ea. Alteori vom fi nevoiti sa jertfim din ani, doar pentru a o putea savura cateva ore. Si trebuie sa stim cum sa luptam, pentru a fi cu adevarat fericiti.

     Si, deci, dupa cum am mai mentionat , viata noastra e o tabla de sah, iar noi suntem regi sau regine. Nu e decat un joc, pe care suntem nevoiti sa il jucam, ori... nu traim. Asa ca, il vom juca. Vom fi la inceputul jocului, si de fapt nu stim cu ce ne vom alege la final. Dar, pentru ca suntem optimisti (ce-i drept, doar o parte din noi), vom alege sa parasim jocul cu zambetul pe buze... deci, declarandu-ne invingatori. Titlul de invingator trebuie sa il obtinem: prin munca... printre atatea lacrimi.

     Fiind la inceputul cursei, vom privi tabla de sah. E atat de lunga calea, si... e ca un zig-zag. Facand primii pasi, incetul cu incetul va trebui sa parasim patratelul-alb de ce nu. Si incetul cu incetul ne vom trezi pasind patratelul negru.La inceput, fiind curios, nu ii vei da o mare importanta crezand ca e o noua etapa in viata ta si vei fi la fel ca si ieri, cand inca nu stiai ce te asteapta.

     Uite, si problemele vor pasi increzute in viata ta ca niste oaspeti nepoftiti. Pentru ca intr-adevar sunt niste oaspeti nepoftiti. Si nu cred ca se va gasi un stapan care sa ii primeasca cu bratele deschise.

     La inceput, stiind ca suntem intr-o noua etapa a vietii... fiind curiosi, vom lupta... cu atata entuziasm parandu-ne ca finalul acestui mini-joc ne asteapta cu victorie evident. Si, vom lupta. Si fiind pentru prima data pe patratelul negru ne va fi cam greu, dar... vom lupta. Astfel, vom pasi iarasi pe patratelul alb... mult asteptatul. Si vom radia de fericire.

     Ne vom mentine mai mult timp pe patratelul alb. Si vom radia  de fericire. Dar, privind cerul cu atata

bucurie, nu vom mai observa pietrele, de care ne vom impiedica. 

     Ne vom trezi iarasi pe patratul nergu. Si ne vom intreba mirati Pai cum, iarasi? Dar vom fi mai linistiti stiind cum sa ne descurcam. Vom aplica aceleasi metode... dar  rezultatul va intarzia sa apara. Atunci  iarasi ne vom mira Cum asa? Dar de fapt, pe masura ce crestem, si pietrele  sunt mai mari, ori... in cazul precedent  erau doar niste bolovani din pamant ce se vor sfarma mult mai usor.

     Iti va fi mult mai greu de asta data. Si fiind printre atatea piese aflate in celula alba... le vei cere ajutorul  evident. Ele insa  te vor privi cu atata indiferenta... te vor lasa stingandu-te pic cu pic. 

     Si iarasi te vei mira. Atunci vei lasa mainele jos, nevrand sa auzi de nimeni. Si vei cadea, lovindu-te  atat de tare. Apoi vei ajunge sa te stingi fara a mai ajunge sa porti titlul de invingator.

     Nu dispera . Tine minte doar ca viata e doar o bicicleta, iar ca sa iti mentii echilibrul, trebuie sa te misti in permanenta. Viata e asemeni unei competitii unde, fiecare din noi este un invingator. Doar trebuie sa participi la ea. Sunt sigura, ca la finalul cursei te asteapta victorie.

     Si... iti aduci aminte  de mine... de existenta mea doar in momentele cele mai grele ale vietii tale. Pentru ca doar eu stiu  cum sa iti alin  sufletul, sa iti vindec ranile. Pentru ca viata ta prinde culoare din nou in bratele mele. Pentru ca eu sunt balsamul sufletului tau, dar... tu nu stii de asta.  Dar... tsss... eu asta nu am zis.

     Bratele mele e casa ta, e  locul unde te refugiezi ori de cate ori esti nedreptatit, umilit sau contrazis. Pentru ca  te-ai obisnuit ca mereu ai fost alintat de mine si iti acordam toata atentia mea. Si credeai ca absolut toate persoanele procedeaza la fel.

     Imi aduc aminte  cum mi-ai intors spatele pentru prima oara si... ai plecat. Mi-ai aruncat exact trei perechi de cuvinte in aer:  Nu mai am nevoie de tine, care pur si simplu m-au doborit la pamant. Ti-am soptit apoi: Nu pleca, eu am nevoie de tine... dar tu  nu ai facut nimic decat mi-ai zambit ironic.

     A trecut ceva timp din acea seara ce mereu am considerat-o un adevarat cosmar. Si nu neg, te asteptam in fiecare noapte cu ochii inlacrimati, dar... nu ai mai venit.

     A trecut ceva timp... asteptandu-te... dar deja eram impacata cu gandul ca nu te vei mai intoarce.

     In una din seri... era prima seara cand eram destul de  ok... cand nu te mai asteptam... se aud in usa. Tocmai citeam Un yankeu la curtea regelui Arthur de Mark Twain. Si eram  atat de adancita in toate povestirile redate de autor... le simteam pe propria piele... le traiam cu aceeasi intensitate ca si eroul peincipal, incat... nu auzisem bataile tale.

     

     Mai batusei de trei ori, putin mai tare de asta data incat, tresarisem. Mi-am facut un semn, lasai cartea pe canapea si cu pasi grabiti ma indreptam spre usa.

     - Cine-i? intreb eu curioasa.

     - Sunt eu, deschide-mi te rog. 

     Doamne. Nu imi venea sa cred urechilor mele. Iti recunoscusem vocea chiar si peste atata timp  Pe obraz se prelinse doar o lacrima. Dar mi-am sters-o si m-am prefacut ca nu te cunosc:

     - Cine eu?

     - Sunt eu, stiu ca ma recunosti.

     Peste cateva secunde iti deschisem usa.

     Urma liniste. Eu iti priveam sprancenele stufoase, ochii tai de un  albastru intens, buzele tale. Doamne, cat de dor imi era de ele. Tu ma  priveai pret de cateva minute. Pasii pragul, mi te pusei in genunchi si imi intinsesi buchetul bogat in trandafiri: exact cum iubesc eu. Ramasesi fara cuvinte incat te cuprinsem si am plans pe umarul tau.

     Asta seara era mult mai frumoasa si mult mai draga sufletului decat tot restul serilor cand te petreceam impreuna. Ma stransesi la  pieptul tau si imi soptii: Atat de dor imi era de tine, de mirosul tau, de buzele tale... si te aplecasi daruindu-le si  buzelor  mele atingerea ta. Si de atunci se va pastra mult mai mult timp acelasi gust dulciu de candva.

     A doua zi, de dimineata, voi deschide ochii si radia de  fericire. Vazui ca nu esti, te-am strigat la fel de dulce ca inainte, dar... liniste. Te voi mai striga o data in speranta ca de asta data te voi auzi dar... in zadar. In dormitor, langa mana mea gasii un biletel in care  recunoscusem scrisul tau ce eram pur si simplu innebuneste indragostita de el. Dar de asta data  il voi uri: Eu am plecat. Nu ma cauta, caci... nu ma voi intoarce. Uita absolut tot ce a fost asta seara. Adio.

     Iarasi se repeta cosmarul de acu cativa ani. Si nu imi doream acest lucru... defel nu imi doream acest lucru. Atunci recitii mesajul tau din biletel. Vroiam sa fie un vis. Atunci, am luat telefonul si formand numarul tau, imi stergeam obrazul plin de lacrimi cu dosul palmei.

     Sun o data... nu raspunzi. Sun a doua oara... nu raspunzi. Sun a treia oara, si... in sfarsit  iti auzisem vocea. Buna'neata skumpy. Ce faci? te intrebai eu. Tu imi raspunzi scurt si rece: Nu ai inteles  din biletel? Sa-ti spun cu voce? Ok. Nu... am... nevoie... de... tine. Si se intrerupse apelul. Te mai telefonai o data dar, de asta data imi raspunse robotul: Dvs. ati apelat numarul...

     Nu am iesit din camera zile la rand... nemaivrand sa aud  de nimeni. Apoi incetul cu incetul ieseam din starea asta depresiva in care ma aflam. Si iarasi eram ok. Imi traiam zilele cu zambetul  pe  buze. Cand in una din seri, intorcandu-ma cu buna dispozitie de la o  petrecere cu gasca, zarii chipul prea bine cunoscut ochilor mei. Te zarii pe tine... stand trist pe o banca... cu acelasi buchet trandafiri. Stiai tu cum sa ma cuceresti iar si iar. Te-ai  apropiat de mine si mi-ai cuprins umerii in palmele tale. Mi-ai spus ca ma iubesti si  doresti sa formam iarasi acel cuplu fericit.

     Ma convingi destul de usor prin aceeasi miscare (imi intinzi buchetul de trandafiri). De asta data ne vom iubi mai mult timp... nici mai mult, nici mai putin de o luna. Voi primi  vestea  despartirii noastre printr-un  mesaj-audio care ma va dezechilibra total. Si iarasi va trebui timp ca sa devin cea... de candva... fericita.

     Si iarasi va trece ceva timp... si iarasi sunt fericita. In una din seri, voi fi intrerupta de la toate activitatile... de un apel... apelul tau. Ma vei intreba cum o mai duc. Eu in schimb iti voi raspunde: Tu ai nevoie de mine... in subconstient,dar... tsss... eu nu am zis nimic.

     Ce ma face  sa ma trezesc la realitate, sunt trandafirii. Imi aduc aminte  pana si acu de frumusetea lor. Erau atat de frumosi. Nimeni nu mai avea  astfel de  trandafiri precum el. Pentru ca atunci cand ii ingrijea, se gandea la mine... se gandea ca ii va darui mie: unul cate unul.

     Ii privesc... cu atata tristete. Pentru ca sunt atat de frumosi, dar...deja ii va oferi altcuiva.

     Ma ascund... ca sa nu ma vada. Si privirea mii indreptata spre casa lui... amintindu-mi de trecutul nostru.

     Atatea amintiri incastrate in venele mele... Si cat de  mult as vrea, nu m-as putea debarasa de ele. Pentru ca daca m-as debarasa de ele, atunci as renunta  la viata. Pentru ca  ele s-au  amestecat cu sangele meu. Mi l-a otravit pic cu pic.

     Privesc straduta ingusta, putin intunecoasa si imi aminteste de fiecare sarut pe care mi l-a daruit.

     Priveam fereastra lui si atat de mult doream sa priveasca prin geam  ca sa ii zaresc chipul imbibat cu venin. Dar... nu a fost sa fie.

     Din departare zaresc un maxi-taxi. Il opresc, deschid usa... Intorc capul, arunc o privire in urma. Pe obrazul mangaiat candva de dansul, aluneca doar o pereche de lacrimi. Le sterg, si... urc. In zadar il mai astept, cersindu-i iubirea.

Îmi place ploaia pentru că spală amintirile de pe trotuarul vieţii.

     De asta data, rasaritul soarelui ii prinse pe ambii impreuna. Ea dormea cuminte. Cu capul pe pieptul lui- scut pentru inima lui jucausa. Dormea atat de dulce... cu zambetul pe buze. Ca si cum ar asculta fiecare bataie a inimii lui... mica cat pumnul ei, dar care iubeste nemarginit. Abia deschise ochii si o zari pe ea. Ridica incet capul si o tot privi timp de cateva minute. Si era cel mai fericit in acele momente cand o putea privi fara sa se sfiasca, pentru ca de fiecare data se ineca in ochii ei. Ii privi chipul, si... puse capul pe perna. Gandurile il arunca intr-o alta lume. Isi aminti de seara aia minunata care i-a amprentat sufletul. Isi aduse aminte de ultima noapte de iulie cu atatea momente. Isi aduse aminte cum o tinea in bratele lui sub clar de luna, incercand sa o incalzeasca.

     

     Atunci se ghemui la pieptul lui si mai mult. Apoi isi intoarse privirea catre el, il privi direct in ochi si il saruta. Isi aduse aminte cum ii tot soptea ceva la ureche, iar el... o intrerupse... cu degetul  aratator al mainii drepte, ii intinse abia abia buzele carnoase... rosii, si in soapta ii zise "Eu te iubesc muuult mai muuult".

     Isi aduse aminte cum priveau apusul soarelui. Isi aduse aminte cum urmareau impreuna stelele. Isi trecea des degetele prin parul ei matasos. Isi aducea aminte de mirosul ei. Mirosea a liliac. A adolescenta. Atat de mult o adora. Atunci o stranse la pieptul lui. Ea se trezi. Se intinse, sarutandu-i buzele ( abia abia atingandu-le). El inchise ochii ( de obicei asa facea cand ea il saruta- se lasa rasfatat). El o stranse la pieptul lui ca inima ei sa invete ritmul inimii lui... sa bata unison.

     In viata fiecaruia din noi, apar persoane noi. Sufletul nostru e asemeni unei case pentru aceste persoane. Si apar multe persoane... si  diferite. Pe unele persoane le consideram doar niste persoane "neutre", persoane pe care le simpatizam si... persoane de care pur si simplu ne indragostim. Va intrebati cum? Uite asa- "simplu". Nu e nevoie de foarte mult timp ca sa intelegi ca uite persoana data are un suflet mare. Si cel mai des, aceste persoane... de care suntem indragostite, care ne da o nuanta vietii, se dovedesc a fi de sex opus. De aia si ne indragostim. Doar ele au capacitatea de a schimba viata. Datorita lor, noi evadam din rutina zilnica si chiar o zi innorata si plina de ploi ne pare o zi frumoasa.

     

     Se mai intampla si mai mari minuni in viata ( dupa spusele unora)... ca uite persoana pe care o indragim ( m-am referit la persoana de sex opus)... simte si ea ceva pentru noi: fie ne simpatizeaza... fie ne iubeste. Ne ia de mana... sau ne strange la piept... apoi ne intreaba indraznet: Doresti sa fii jumatatea mea?

     Recunoaste ca esti in culmea fericirii. Devii mai bun cu toata lumea, faci unele lucruri care pana acum ti se pareau absurde. In fine, nu conteaza. Radiezi de fericire.

     Te trezesti intr-o noua zi... tot cu persoana respectiva in cap, dar e mult mai aproape de sufletul tau. Si in astfel de momente, ce poate fi mai minunat.

     Desi esti ocupat, incerci cumva sa rezolvi orice problemuta (ca deja astfel o vezi) cat mai rapid doar ca sa ai mai mult timp liber ca sa il poti petrece cu persoana la care tii mult de tot. Si cum ai un hobby, incerci sa il practici cand esti cu ea... pentru ca te iubeste si accepta acest lucru: desenati impreuna, faceti sport impreuna, cantati impreuna, dansati impreuna, cititi impreuna si de ce nu, studiati impreuna- ca se primeste cel mai bine.

     Si unii din noi, mai renunta la prietenii pe care ii are doar pentru persoana iubita. Isi dedica absolut tot timpul ei. Intentionat refuza orice invitatie de a iesi, argumentand ca este ocupat pana peste cap si nu are timp liber de iesiri si nici nu doreste sa piarda timpul.

     Unii din noi ajung sa se casatoreasca cu jumatatile lor, pe cand altii se despart de ele. Si nu de dragul despartirii, ci... pentru ca asta e soarta. Si e foarte dureros. Simti ca cazi in tenebrul abis.

     Primele luni esti slabit si nu ai pofta de nimic ca un om bolnav pe patul de spital. Apoi incerci cumva ( nimeni nu stie cum ) cu propriile forte sa te vindeci.

     Trece ceva timp si ranile sufletului se strang dar, raman cicatricile. Incerci sa iti ocupi absolut tot timpul liber cu ceva, doar ca sa nu te gandesti la ea. Iti dedici timp hobby-urilor tale dar... anume ele iti aduc aminte de ea. Atunci, rasfoiesti cartea telefonica incercand sa iesi cu cineva. Dar, stai. De unde sa ii iai daca ei nu mai sunt? Candva, tu le-ai demonstrat tuturor, ca unica persoana de care ai nevoie, este ea- persoana drag sufletului. Da, anume tu. Si nimeni altcineva. Abia atunci  ai inteles ca odata cu plecarea ei, ea ti-a luat nu  doar inima, su sufletul... ci si te-a lasat ca un  orfan. Si va fi destul de greu ca sa iti faci alti prieteni si sa lasi in urma tot ce ai construit ani la rand, dar care s-a risipit atat de repede.

     Si, chiar si peste ani...vor mai fi nopti in care vei plange... amintindu-ti si totodata ducand dorul vechiului "TU".

     Si, stinge-ma. Stinge-ma ca pe o tigara. Permite-mi doar sa-mi aleg scrumiera in care mi se vor sfarsi zilele. Am sa o aleg pe cea rosie, care se va dovedi a fi inima ta. Ai sa ma ma aprinzi... incet. Ai sa ma duci si cu buzele tale ma vei cuprinde. Ai sa ma fumezi. Ai sa ma inspiri in plamani (poate de doua... trei ori- nu mai mult) si apoi ma vei lasa la o parte. Focul va mai arde in mine. Si tu vei vedea acest lucru, insa... ai sa ma explici ca te-ai cam plictisit. Ma vei lasa la o parte, si bine dispus iti vei trai zilele. Vei fi fericit, plin de viata. Eu insa, ma voi stinge, inima fiindu-mi mistuita de focul ala nebun.

     Insa timpul va trece si nu il vei simti. Si vei cauta in fiecare ea, acel gust, dar... nu il vei mai gasi. Asa ca, ma vei cauta iarasi. Si ma vei gasi, pe jumatate stinsa ( deja). Atunci ma vei inspira pana la ultimul fum... Iarasi iti vei incarca bateriile cu energie si buna dispozitie. Si iarasi ma vei arunca... la o margina de drum... cu  atata indiferenta... cu atata nepasare. Iti vei trai iarasi viata. Si ma vei uita.

     De asta data, va trece mai mult timp... mult mai mult. Si in una din seri, mai sumbre, iarasi iti vei aminti de fata care se stinge de dorul tau. Dar de fapt, tu o lasi sa se stinga.

     Ma vei gasi fara viata. Ma vei aprinde, si iarasi ma vei inspira. Si ma vei stinge brusc. Din cauza gustului meu amarui. Ma vei aprinde din nou, sperand ca de asta data vei da de dulciul din mine, dar... in zadar totul. Ma vei stinge din nou. Si iarasi ma vei aprinde, dar... cu o alta bricheta si iar vei da de amarul meu. Si, doar atunci vei intelege care de fapt era greseala ta.

     Unii sunt singuri pentru ca... De  foarte multe ori avem posibilitatea sa auzim aceasta fraza. O spun mii si mii de persoane. In diferite limbi. Are acelasi inceput, acelasi sens, insa... cate persoane pe pamant, atatea opinii. Pentru ca in fiecare din noi se ascunde o personalitate. Si, pentru ca sunt o personalitate, mi-am format o proprie opinie.

     Fiecare din noi si-a intalnit marea dragoste. La o varsta adolescentina sau matura. Si toate intre ele se aseamana. As putea spune ca se aseamana chiar destul de mult. Prima privire, acel scantei in inima, vrajeala, saruturi ( unele mai dulci, altele mai moi), lacrimile de fericire, seri petrecute impreuna cu declaratii de dragoste in soapta. Insa se si mai mai deosebeste una de alta. Si e si logic. Pentru ca fiecare din noi e o personalitate, gandeste si se comporta in felul sau. Si cel mai important lucru e ca iubeste in felul sau ( total diferit fata de ceilalti). Cineva obisnuieste sa-si surprinda persoana iubita printr-un biletel, cineva facand o declaratie de dragoste la un post de  tv sau radiou, cineva are obisnuinta sa ii aduca persoanei iubite un buchet mare de trandafiri ( si anume acel buchet va spune mult mai mult decat un "te iubesc"), insa cineva va publica intr-un ziar istoria lor de dragoste, cu pozele lor si asta  cred eu te-ar lasa fara cuvinte. Deschizi ziarul si dai peste pozele voastre. E atat de romantic.

     

     Si da. Va durea prea mult. Si abia atunci, in minutele singuratatii, fiecare ne vom aduce aminte de o fraza, de una si aceeasi fraza : langa cel mai inalt varf al fericirii, se afla si tenebrul abis posibil. Si fiecare din noi se va regasi in aceasta fraza. Si, ne vom regasi in aceasta fraza. Si ne vom regasi in aceasta fraza pentru ca intr-adevar doare, si foarte... dar foarte mult si doar atunci cand iubesti: din toata inima, cu tot sufletul. Pentru ca nu te cuplezi de dragul cuplatului sau nu stam cu o persoana doar de  dragul statului. Da, suntem cuplati cu  persoana respectiva pentru ca o iubim. Si, ne dam trup si suflet in acea relatie. Insa persoana iubita ne fura sufletul si pleaca... pentru totdeauna, uitand sa mai vina inapoi si sa inapoieze ceea ce a luat cu ea... candva.

     Si anume persoana cu care ati trait adevarata si marea iubire va poate amprenta sufletul. Odata si pentru totdeauna... Si va pleca, insa noi, ce ne-am daruit pana si viata, vom sta si vom astepta, uneori ani de zile... ani la rand sa se intoarca.

     Si uneori, cu gandul de a ne razbuna ne vom cupla, cu altcineva. Insa cum am mai mentionat, fiecare iubeste in felul sau. Si se va manifesta cu totul altfel. Cineva va reusi sa capete aripi ce il va face sa zboare si astfel va scapa de acel abis. Majoritatea insa se vor cufunda si mai mult in  acel abis fara de sfarsit. Si vor putea evada doar prin acea impacare cu persoana  cu chip angelic... cu suflet demonic. Si vor astepta persoana insa ea nu va veni... nu va mai veni.

     

     Si, macar o data in viata, ne trezim admirand un cuplu de pe strada, de pe net, din filme. In fine, nu mai conteaza locul. Si cel mai des il intalnim pe strada, deci fiind inevitabil. Si putem sa il privim pana ar disparea in departare. Atunci, intoarcem capul si ne vedem de drumul nostru mai departe. In ochi se nasc lacrimi. Mergand, incercam sa ne convingem ca nu avem nevoie. Strangem pumnii atat de strans... si ne umplem fruntea cu ganduri transformand-o intr-un bulevard aglomerat. Si mergem bine dispusi pe strada tot cu zambetul pe buze. Privim soarele, cerul senin... de un albastru intens incercand sa ne convingem ca viata este frumoasa, chiar si fara iubire in ea. Cata absurditate. Mergand, mai vezi cupluri, insa tu esti dominat de acel gand ca "da, viata chiar e frumoasa!".. Incerci sa te convingi cat de puternic esti in fata tentatiilor. Dar de fapt sunt doar niste ganduri in mintea ta. Iti pui castile, refugiindu-te  in lumea ta; acolo unde te simti tu cel mai bine, unde totul se intampla asa cum vreai tu; unde nu exista regrete si dezamagiri. Si, deja nimic nu mai conteaza. Esti dezinteresat(a) de lumea ce te inconjoara, savurand minutele in care domina linistea ( unde totul e frumos). Si sunt putine acele minute insa pentru tine deja nu mai conteaza nimic. Vreai doar sa te bucuri de ele... pentru ca linistea e balsamul de care are nevoie sufletul tau.

     Ajungand acasa, arunci cheile pe noptiera unde sta poza lui/ei. O privesti, si iarasi esti invaluit de sentimente. Te pui in pat, nevrand sa mai auzi de nimeni. Si aici e startul tuturor gandurilor... sumbre evident. Ne gandim la cuplurile fericite care le-am vazut pana la momentul actual... si ne gandim apoi la noi... la toate iubirile pe care le-am avut si totodata ne gandim la toate greselile pe care le-am comis. Si doar acum vom avea regrete. Ne gandim la noi; cum suntem si incepem sa ne subestimam. Si tot asta din cauza ca suntem solo. Si ne pare ca nu vom mai trai niciodata o alta poveste de iubire. Dar de fapt, nu exita un numar concret de iubir in viata noastra. Poate fi doar una, dar pot fi si zeci de iubiri. Si urmatoarea iubire poate fi mai frumoasa... mult mai frumoasa decat precedenta. Trebuie doar sa crezi in asta. Sa nu te dai batut(a) si sa lupti pentru ea. Pentru ca si asta e rolul fiecaruia din noi. Pentru ca viata insasi consta din iubire. Omul a fost conceput din iubire. Si trebuie sa iubeasca. Sa-si iubeasca viata... apropiatii... o persoana. Si daca mai esti single... si daca inca nu ti-ai intalnit jumatatea, nu fi trist... Zambeste!!! Bucura-te de fiecare moment. Si tu ai povestea ta de iubire.

Poison

Poison in your eyes

Poison in your thoughts

Poison in your words

Poison in your touch

Poison in your lips

Poison in your blood.

You are my poison

... my sweet poison.