player playlist
or skip signup

Postări Populare

Vechiul "TU"



     In viata fiecaruia din noi, apar persoane noi. Sufletul nostru e asemeni unei case pentru aceste persoane. Si apar multe persoane... si  diferite. Pe unele persoane le consideram doar niste persoane "neutre", persoane pe care le simpatizam si... persoane de care pur si simplu ne indragostim. Va intrebati cum? Uite asa- "simplu". Nu e nevoie de foarte mult timp ca sa intelegi ca uite persoana data are un suflet mare. Si cel mai des, aceste persoane... de care suntem indragostite, care ne da o nuanta vietii, se dovedesc a fi de sex opus. De aia si ne indragostim. Doar ele au capacitatea de a schimba viata. Datorita lor, noi evadam din rutina zilnica si chiar o zi innorata si plina de ploi ne pare o zi frumoasa.
     
     Se mai intampla si mai mari minuni in viata ( dupa spusele unora)... ca uite persoana pe care o indragim ( m-am referit la persoana de sex opus)... simte si ea ceva pentru noi: fie ne simpatizeaza... fie ne iubeste. Ne ia de mana... sau ne strange la piept... apoi ne intreaba indraznet: Doresti sa fii jumatatea mea?
     Recunoaste ca esti in culmea fericirii. Devii mai bun cu toata lumea, faci unele lucruri care pana acum ti se pareau absurde. In fine, nu conteaza. Radiezi de fericire.
     Te trezesti intr-o noua zi... tot cu persoana respectiva in cap, dar e mult mai aproape de sufletul tau. Si in astfel de momente, ce poate fi mai minunat.
     Desi esti ocupat, incerci cumva sa rezolvi orice problemuta (ca deja astfel o vezi) cat mai rapid doar ca sa ai mai mult timp liber ca sa il poti petrece cu persoana la care tii mult de tot. Si cum ai un hobby, incerci sa il practici cand esti cu ea... pentru ca te iubeste si accepta acest lucru: desenati impreuna, faceti sport impreuna, cantati impreuna, dansati impreuna, cititi impreuna si de ce nu, studiati impreuna- ca se primeste cel mai bine.
     Si unii din noi, mai renunta la prietenii pe care ii are doar pentru persoana iubita. Isi dedica absolut tot timpul ei. Intentionat refuza orice invitatie de a iesi, argumentand ca este ocupat pana peste cap si nu are timp liber de iesiri si nici nu doreste sa piarda timpul.

     Unii din noi ajung sa se casatoreasca cu jumatatile lor, pe cand altii se despart de ele. Si nu de dragul despartirii, ci... pentru ca asta e soarta. Si e foarte dureros. Simti ca cazi in tenebrul abis.
     Primele luni esti slabit si nu ai pofta de nimic ca un om bolnav pe patul de spital. Apoi incerci cumva ( nimeni nu stie cum ) cu propriile forte sa te vindeci.
     Trece ceva timp si ranile sufletului se strang dar, raman cicatricile. Incerci sa iti ocupi absolut tot timpul liber cu ceva, doar ca sa nu te gandesti la ea. Iti dedici timp hobby-urilor tale dar... anume ele iti aduc aminte de ea. Atunci, rasfoiesti cartea telefonica incercand sa iesi cu cineva. Dar, stai. De unde sa ii iai daca ei nu mai sunt? Candva, tu le-ai demonstrat tuturor, ca unica persoana de care ai nevoie, este ea- persoana drag sufletului. Da, anume tu. Si nimeni altcineva. Abia atunci  ai inteles ca odata cu plecarea ei, ea ti-a luat nu  doar inima, su sufletul... ci si te-a lasat ca un  orfan. Si va fi destul de greu ca sa iti faci alti prieteni si sa lasi in urma tot ce ai construit ani la rand, dar care s-a risipit atat de repede.
     Si, chiar si peste ani...vor mai fi nopti in care vei plange... amintindu-ti si totodata ducand dorul vechiului "TU".


Stinge-ma ca pe o tigara


     Si, stinge-ma. Stinge-ma ca pe o tigara. Permite-mi doar sa-mi aleg scrumiera in care mi se vor sfarsi zilele. Am sa o aleg pe cea rosie, care se va dovedi a fi inima ta. Ai sa ma ma aprinzi... incet. Ai sa ma duci si cu buzele tale ma vei cuprinde. Ai sa ma fumezi. Ai sa ma inspiri in plamani (poate de doua... trei ori- nu mai mult) si apoi ma vei lasa la o parte. Focul va mai arde in mine. Si tu vei vedea acest lucru, insa... ai sa ma explici ca te-ai cam plictisit. Ma vei lasa la o parte, si bine dispus iti vei trai zilele. Vei fi fericit, plin de viata. Eu insa, ma voi stinge, inima fiindu-mi mistuita de focul ala nebun.
     Insa timpul va trece si nu il vei simti. Si vei cauta in fiecare ea, acel gust, dar... nu il vei mai gasi. Asa ca, ma vei cauta iarasi. Si ma vei gasi, pe jumatate stinsa ( deja). Atunci ma vei inspira pana la ultimul fum... Iarasi iti vei incarca bateriile cu energie si buna dispozitie. Si iarasi ma vei arunca... la o margina de drum... cu  atata indiferenta... cu atata nepasare. Iti vei trai iarasi viata. Si ma vei uita.
     De asta data, va trece mai mult timp... mult mai mult. Si in una din seri, mai sumbre, iarasi iti vei aminti de fata care se stinge de dorul tau. Dar de fapt, tu o lasi sa se stinga.
     Ma vei gasi fara viata. Ma vei aprinde, si iarasi ma vei inspira. Si ma vei stinge brusc. Din cauza gustului meu amarui. Ma vei aprinde din nou, sperand ca de asta data vei da de dulciul din mine, dar... in zadar totul. Ma vei stinge din nou. Si iarasi ma vei aprinde, dar... cu o alta bricheta si iar vei da de amarul meu. Si, doar atunci vei intelege care de fapt era greseala ta.


Unii sunt singuri pentru ca...


     Unii sunt singuri pentru ca... De  foarte multe ori avem posibilitatea sa auzim aceasta fraza. O spun mii si mii de persoane. In diferite limbi. Are acelasi inceput, acelasi sens, insa... cate persoane pe pamant, atatea opinii. Pentru ca in fiecare din noi se ascunde o personalitate. Si, pentru ca sunt o personalitate, mi-am format o proprie opinie.
     Fiecare din noi si-a intalnit marea dragoste. La o varsta adolescentina sau matura. Si toate intre ele se aseamana. As putea spune ca se aseamana chiar destul de mult. Prima privire, acel scantei in inima, vrajeala, saruturi ( unele mai dulci, altele mai moi), lacrimile de fericire, seri petrecute impreuna cu declaratii de dragoste in soapta. Insa se si mai mai deosebeste una de alta. Si e si logic. Pentru ca fiecare din noi e o personalitate, gandeste si se comporta in felul sau. Si cel mai important lucru e ca iubeste in felul sau ( total diferit fata de ceilalti). Cineva obisnuieste sa-si surprinda persoana iubita printr-un biletel, cineva facand o declaratie de dragoste la un post de  tv sau radiou, cineva are obisnuinta sa ii aduca persoanei iubite un buchet mare de trandafiri ( si anume acel buchet va spune mult mai mult decat un "te iubesc"), insa cineva va publica intr-un ziar istoria lor de dragoste, cu pozele lor si asta  cred eu te-ar lasa fara cuvinte. Deschizi ziarul si dai peste pozele voastre. E atat de romantic.
     
     Dar pe cat de romantic si de frumos poate fi o poveste de dragoste, pe atat de tragic si dureros ii poate fi sfarsitul, pentru ca  de foarte multe ori am auzit, dar de fapt stim fiecare din noi ca de fapt, de cele mai multe ori , iubirea mai are si un sfarsit. Si uneori poate sa mai si doara... uneori prea mult.
     Si da. Va durea prea mult. Si abia atunci, in minutele singuratatii, fiecare ne vom aduce aminte de o fraza, de una si aceeasi fraza : langa cel mai inalt varf al fericirii, se afla si tenebrul abis posibil. Si fiecare din noi se va regasi in aceasta fraza. Si, ne vom regasi in aceasta fraza. Si ne vom regasi in aceasta fraza pentru ca intr-adevar doare, si foarte... dar foarte mult si doar atunci cand iubesti: din toata inima, cu tot sufletul. Pentru ca nu te cuplezi de dragul cuplatului sau nu stam cu o persoana doar de  dragul statului. Da, suntem cuplati cu  persoana respectiva pentru ca o iubim. Si, ne dam trup si suflet in acea relatie. Insa persoana iubita ne fura sufletul si pleaca... pentru totdeauna, uitand sa mai vina inapoi si sa inapoieze ceea ce a luat cu ea... candva.
     Si anume persoana cu care ati trait adevarata si marea iubire va poate amprenta sufletul. Odata si pentru totdeauna... Si va pleca, insa noi, ce ne-am daruit pana si viata, vom sta si vom astepta, uneori ani de zile... ani la rand sa se intoarca.
     Si uneori, cu gandul de a ne razbuna ne vom cupla, cu altcineva. Insa cum am mai mentionat, fiecare iubeste in felul sau. Si se va manifesta cu totul altfel. Cineva va reusi sa capete aripi ce il va face sa zboare si astfel va scapa de acel abis. Majoritatea insa se vor cufunda si mai mult in  acel abis fara de sfarsit. Si vor putea evada doar prin acea impacare cu persoana  cu chip angelic... cu suflet demonic. Si vor astepta persoana insa ea nu va veni... nu va mai veni.
     

Si tu ai povestea ta de iubire


     Si, macar o data in viata, ne trezim admirand un cuplu de pe strada, de pe net, din filme. In fine, nu mai conteaza locul. Si cel mai des il intalnim pe strada, deci fiind inevitabil. Si putem sa il privim pana ar disparea in departare. Atunci, intoarcem capul si ne vedem de drumul nostru mai departe. In ochi se nasc lacrimi. Mergand, incercam sa ne convingem ca nu avem nevoie. Strangem pumnii atat de strans... si ne umplem fruntea cu ganduri transformand-o intr-un bulevard aglomerat. Si mergem bine dispusi pe strada tot cu zambetul pe buze. Privim soarele, cerul senin... de un albastru intens incercand sa ne convingem ca viata este frumoasa, chiar si fara iubire in ea. Cata absurditate. Mergand, mai vezi cupluri, insa tu esti dominat de acel gand ca "da, viata chiar e frumoasa!".. Incerci sa te convingi cat de puternic esti in fata tentatiilor. Dar de fapt sunt doar niste ganduri in mintea ta. Iti pui castile, refugiindu-te  in lumea ta; acolo unde te simti tu cel mai bine, unde totul se intampla asa cum vreai tu; unde nu exista regrete si dezamagiri. Si, deja nimic nu mai conteaza. Esti dezinteresat(a) de lumea ce te inconjoara, savurand minutele in care domina linistea ( unde totul e frumos). Si sunt putine acele minute insa pentru tine deja nu mai conteaza nimic. Vreai doar sa te bucuri de ele... pentru ca linistea e balsamul de care are nevoie sufletul tau.
     Ajungand acasa, arunci cheile pe noptiera unde sta poza lui/ei. O privesti, si iarasi esti invaluit de sentimente. Te pui in pat, nevrand sa mai auzi de nimeni. Si aici e startul tuturor gandurilor... sumbre evident. Ne gandim la cuplurile fericite care le-am vazut pana la momentul actual... si ne gandim apoi la noi... la toate iubirile pe care le-am avut si totodata ne gandim la toate greselile pe care le-am comis. Si doar acum vom avea regrete. Ne gandim la noi; cum suntem si incepem sa ne subestimam. Si tot asta din cauza ca suntem solo. Si ne pare ca nu vom mai trai niciodata o alta poveste de iubire. Dar de fapt, nu exita un numar concret de iubir in viata noastra. Poate fi doar una, dar pot fi si zeci de iubiri. Si urmatoarea iubire poate fi mai frumoasa... mult mai frumoasa decat precedenta. Trebuie doar sa crezi in asta. Sa nu te dai batut(a) si sa lupti pentru ea. Pentru ca si asta e rolul fiecaruia din noi. Pentru ca viata insasi consta din iubire. Omul a fost conceput din iubire. Si trebuie sa iubeasca. Sa-si iubeasca viata... apropiatii... o persoana. Si daca mai esti single... si daca inca nu ti-ai intalnit jumatatea, nu fi trist... Zambeste!!! Bucura-te de fiecare moment. Si tu ai povestea ta de iubire.

Poison


Poison
Poison in your eyes
Poison in your thoughts
Poison in your words
Poison in your touch
Poison in your lips
Poison in your blood.
You are my poison
... my sweet poison.

Moartea se apropie


     Si, macar o data  in viata, fiecare din noi ( eu, tu, el, ea... si toti ceilalti) asteapta ziua sa de nastere. Dar deja in dependenta de persoana. Cineva o asteapta luni intregi... cineva saptamani... cineva zile. In fine, toti o asteptam. Si deja incercam sa ne gandim la ocupatiile pe care le vom avea in aceasta zi. Unde  o vom serba. Pe cine vom invita. Cum ne vom imbraca- ca sa fim cei mai tari. Cum ne vom comporta. Ce vom zice. In fine- ca unica zi din an ( ziua noastra) sa fie cea mai deosebita zi.
     Uite ca vine si ziua mult asteptata. Te trezesti. Iti intinzi trupul ingrijit in dormitor. Deschizi un ochi... zambesti ( cu totul altfel) si, iti tragi plapuma peste cap vrand parca sa mai dormi. Mult mai dulce in ziua asta. Dar, totusi te ridici. Fara nici un efort. Iti iai telefonul in mana iar acolo... deja te asteapta zecile de mesaje de la persoanele dragi evident, cu urari de bine, sanatate, iubire... fiind ca fiecare din noi  are nevoie de astfel de lucruri ( ca de altfel nu am  mai fi noi oameni prin comportamentul nostru).
     Ti-ai facut o cafeluta... te-ai asezat pe canapeaua din living-room... privesti rasaritul soarelui si te lasi purtata de vise. pe telefonul mobil continua sa vina mesaje de felicitare. Privesti cu atata bucurie telefonul. Esti atat de fericita... atat de implinita... pentru ca astazi e ziua ta... ca ai prieteni in viata ta... ca nu au uitat de tine intr-o astfel de zi.
     Iti imbraci rochia ta preferata, iti iai niste incaltari si parasesti pe cateva ore apartamentul tau. Iesi afara. De asta data... in aceasta zi... soarele lumineaza mult mai mult... ofera mult mai multa caldura.
     Te intalnesti cu cei mai apropiati prieteni. In aceasta zi iti lesi  absolut toate problemele la o parte si zambesti mai mult. Prietenii iti canta Multi Ani Traiasca... incat  reusesc cu usurinta sa atraga atentia tuturor persoanelor aflate in acelasi restaurant  cu tine. Esti atat de fericita, incat... iti dau lacrimile. 
     De fapt ar trebui sa zambim in fiecare zi, cu aceeasi intensitate. Si nu doar o data in an... cand e aniversarea noastra. Dimpotriva,  ar trebui sa ne  intristam. Pentru ca la  buchetul vietii noastre s-a mai adaugat o floare. Suntem  cei mai fericiti... fara sa ne gandim... ca suntem cu un pas mai aproape de moarte.

Heart or Brain


     Se spune ca este important sa-ti urmezi inima, dar daca as urma-o de fiecare data cand sunt confuza, unde as fi acum? Ce ar fi cu mine? Pentru ca se stie ca la baza stau sentimentele. De foarte multe ori, avem persoane in viata noastra pe care ii iubim si uneori ele nu ne raspund cu aceeasi moneda sau... asa cum am vrea noi. Atunci, ne simtim ofensati.. si in loc sa ne aparam, de obicei preferam sa tacem, sa iertam si sa lasam persoanele sa castige in viata noastra si mai mult spatiu. Dupa aia, persoanele ne mai observand sacrificiul [e care il facem, au acelasi comportament. Si iarasi ii iertam... pentru ca ii iubim... pentru ca fara ele viata noastra ar fi alta... cu totul alta: mai sumbra. Si in tenebrele momente ne dam seama care de fapt era greseala noastra ce am comis-o de doua ori. Pentru ca atunci cand iubim, nu mai gandim doar dupa ce actionam si apoi nu mai putem face nici o schimbare. De ce iubind, deschidem larg usile sufletului nostru si ii chemam singuri pe acei ce nu merita? Si apoi urmeaza o dilema dintre inima si minte.
     ... Si mereu se vor certa. Pentru ca mereu vor exista lucruri  ce le sunt dragi  inimii si nu mintii. Niciodata nu vor cadea de acord. Mereu vom fi nevoiti sa alegem  pe una dintre ele in momentele dificile, chiar  de vom dori cu tot sufletul sa le alegem pe ambele. De fapt cand facem o alegere, speram ca ambele sa ramana satisfacute. Dar de fapt alegand creierul, ignoram inima. Alegand inima, ignoram creierul. Mereu vom fi confuzi in privinta alegerii pentru ca mereu vor avea ceva de comentat... pentru ca  au idei total diferite.

Oare?!


     Taaare imi mai place cand imi iai mana in mana ta... o incalzesti cu aburul tau ori... o duci la pieptul tau... si imi zici: Vezi cum bate? Cat de tare bate? Si doar pentru tine. Tu esti antidotul meu. Ma strangi apoi la pieptul tau si ne traim momentele de iubire. Si sunt atat de fericita cu tine. Doar tu stii cum sa dai nuanta vietii mele.
     Uite si de asta data ma iai de mana... ca de fiecare data. Eu iti zambesc stiind ce urmeaza. Ca iarasi am sa ascult cum inima ta imi canta povesti de amor. De asta data, eu incerc sa iti soptesc cat de mult te iubesc... ca sunt fericita cu tine... ca sunt eu. Iar tu ca niciodata ma opresti:
     -  Taci!
     - Pai de ce?
     - Taci am zis. Nu vorbi despre iubire.
     Eu te privesc mirata.... socata de cele intamplate. Si tu imi spui: Trebuie sa vorbim. Ne asezam pe o banca  din parc si cu ochii inchisi incepi sa imi spui tot felul de lucruri: ca ai nevoie de singuratate pentru a te simti implinit. Imi spui ca trebuie sa ne despartim. Imi strangi mana in mana ta... mai strans ca niciodata. Ma strangi la pieptul tau, ma saruti, te ridici si pleci. Eu stau pe banca... cu ochii inlacrimati. Nu-mi vine sa cred ca e  "the end". Te asezi in fata mea, si cu degetul cel mare imi strivesti una cate una din lacrimi, soptindu-mi ca ma iubesti... oricum. Imi atingi buzele acoperite de stropii puri. Si incetul cu incetul te indepartezi de mine... de banca. Si te privesc cum dispari. Si vreau sa ma ridic si sa alerg in urma ta. Dar imi zic ca nu are rost deja. Oricum vei pleca.
     Si iarasi plang... Privesc cum dispari. Iti vad doar umbra si rostesc in soapta: Ai zis ca ma iubesti. Oare?!



Fularul tuturor amintirilor


     Pentru ca mi-e frig. Intotdeauna il port.... infasurat de doua- trei ori in jurul gatului meu lung. Pana si acum tin minte  cum mi l-ai daruit. Mi l-ai daruit intr-o cutie de carton... nici mare... nici mica- medie; invelita cu hartie colorata- roz evident; cu multe inimioare- unele mai mari, altele mai mici.
     Mi-ai intins-o, tinand-o cu ambele maini, cu zambetul pe buze. Mi-ai intins-o cu atata incredere si mi-ai zis "Te iubesc".
     Atunci am sa ma ridic in varful degetelor, si... cu bratele mele am sa te cuprind. Degetele noastre se vor amesteca, eu am sa plang... de fericire ( asa cum obisnuiam sa o fac mereu). Ma vei lua in brate, protejandu-ma si asa vom sta ore in sir.
    Si ca in viata noastra mereu sa fie iubire, am sa iau fularul cu mine ori de cate ori ne vom intalni. Ai sa il privesti, ai sa ma cuprinzi si ai sa  imi zici: Iti mai aduci aminte? . Imi vei saruta nasucul mic si rece care mai mereu se atimgea de obrazul tau ghimpos si, iarasi ma vei cuprinde... dar cu mai multa  iubire... pasiune. Voi fi atunci cea mai fericita.
     Dar in una din zile, pe neasteptate vei pleca... fara vreo oarecare explicatie. Vei privi fularul. Vei avea o privire multa mai rece. Imi vei intoarce spatele si vei pleca. Voi plange mult... foarte mult. Voi strange in brate fularul tau... fularul tuturor amintirilor. Doar el va fi cel mai scump si drag lucru pe care il mai am.





Dor de aer dulce...




     Urc scarile in graba... privind usa din drepata mea. Le urc in graba in speranta sa te gasesc in apartamentul nostru cu 2 odai. Sper sa te gasesc in camera unde imi traiam cele mai frumoase momente din viata mea... din iubirea noastra.
     Ajung in fata usii... inspirand zgomotos aer in piept, privesc zecile de scari pe care le-am urcat. Zambesc... apoi iarasi inspir aer in piept. Privesc usa. Si ma bucuram enorm. Dau sa deschid usa, dar... brusc imi retrag mana. Se indeparteaza de manerul de fier... galben. Si atunci, iarasi imi apari in gand. Intind iarasi mana, strang manerul si deschid usa cu incredere. Pasesc in camera. Pasesc cu ochii inlacrimati, dar... nu te-am gasit. Odaia era pustie. Nici de asta data nu te-am gasit. Dar nu ma intristez. Sper ca data viitoare te voi gasi aici: pe canapeaua din sufragerie... tot cu gandul la mine.
     
     Ma plimb in pasi lini prin camera si... in minte imi dau navala amintirile cu tine. Inchid ochii si pe obrazul roz, se preling doar doua perechi de lacrimi care s-au nascut din dor, dragoste si suferinta... toate la un loc.
     In coltul drept al camerei gasesc jucaria ta care, candva mi-ai daruit-o si mi-ai jurat ca ma vei iubi pana si dupa moarte. O iau... o apropii de piept  incercand sa mai simt caldura ta. Apoi o apropii de nas , inchid ochii cautand inca mirosul tau dar... anii l-au luat cu ei... lasandu-ma orfana. Pentru ca aroma ta era tot ce mai aveam mai scump pe lumea asta. Si daca pana acum credeam si mai speram  ca te vei intoarce inapoi, astazi insa nici sa visez nu mai pot. Speranta mi-au furat-o anii.

... t. i. m. p. u. l...


... t. i. m. p. u. l...

Si ador
Sa imi masor timpul
In fiecare
Bataie de inima
... bataile provocate
De privirile tale lungi,
De vocea ta
Ce face
Ca sangele meu
Sa fuga
Prin vene
Incercand sa evadeze,
Otravindu-ti buzele
Cu veninul dulece
Din el. 

Tin ochii inchisi



Tin ochii inchisi
Si cu creionul mintii
Iti desenez chipul
Care m-a facut 
Prizoniera iubirii,
Prizoniera ta.

...mai bine sa cazi decat sa nu fi zburat niciodata!


"  Iubirea e ca un monodeism: voluntar la inceput, patologic pe urma"
Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi
Camil Petrescu

     Si in fiecare din noi, la un moment dat, se naste dorinta de a avea pe cineva alaturi de noi; acel suflet pereche care sa iti dea o nuanta vietii in momentele dificile. Si nu doar fizic. Doar sa stii ca ai o persoana pe care o iubesti... care te iubeste... Atunci multi, isi creeaza conturi pe site-uri de socializare anume cu scopul asta. Cineva reuseste... si se cupleaza destul de repede... cineva mai greu, dar... totusi reuseste la un moment dat. Si atunci suntem cei mai happy. Ne simtim cu totul altfel. Si viata ia o noua intorsatura.
     Diminetile sunt mai senine... zilele ne sunt mai frumoase... mult mai frumoase. Si chiar trecem cu mai multa indiferenta peste absolut toate problemele, stiind ca cineva ne poarta in suflet. Devenim si mai buni si mai intelegatori. Daruim mai multa dragoste celor din jur.
     Iesi la rendez-vous. Si incerci sa ai un alt comportament uneori, total diferit fata de obicei... doar ca sa ii placi persoanei. Apoi te obisnuiesti cu noul tau fel de a fi. Apoi te obisnuiesti cu felul ei de a fi( a persoanei), cu surasul si vocea ei. Si treptat, ai nevoie zilnic de prezenta ei in viata ta.
     Si, vei deveni altfel. Iti vei face planurile de viitor in dependenta de preferintele ei. Si o vei include si pe ea in viitorul tau... deoarece o iubesti, nu?
     O vei dori mult mai mult prezenta in viata ta si de cele mai multe ori,  vei jertfi cu tot ce ai doar sa o ai cat mai mult prezenta in viata ta. Pentru ca insasi vocea ei gingasa iti face ca sufletul sa cante. Si nu ai nevoie de foarte multe lucruri in viata ta. Nu ai nevoie de diamante, de bani, de masini luxoase. E de ajuns sa ai alaturi persoana drag sufletului. Iar daca o ai alaturi, si nu neaparat fizic, esti mai bogat decat un seic. Pentru ca persoana pe care o iubesti, valoreaza mult mai mult decat toate astea la un loc.
     Iar intr-o zi, pe neasteptate, persoana iti declara ca nu te mai iubeste, ca nu mai are nevoie de tine, si ca drumurile voastre au devenit paralele. Atunci in numele dragostei o lasi sa plece, pentru ca... o iubesti si vreai sa o vezi fericita... chiar daca nu cu tine. Pentru ca pentru tine conteaza fericirea ei, nu a ta. Pentru ca sensul vietii tale e sa o vezi fericita... si atat.
     Si in fiecare seara, vei scoate poza ei din sertarul de jos, vei asculta piesa voastra preferata si vei plange. Iti vei aduce aminte mereu de vocea ei care iti dadea fiori cand o auzeai sau fluturasii jucau in stomacel. Si te bucuri ca a fost in viata ta. Si de fapt stii ca nu se va intoarce, dar... totusi o astepti si te incapatanezi nevrand sa mai crezi in realitate. Pentru ca uneori visul te ajuta sa evadezi.