player playlist
or skip signup

Postări Populare

Specia "Femeie"


     Iubeste si respecta femeia. Priveste-o nu numai pentru alinarea care ti-o ofera, ci si pentru forta si inspiratia si faptul ca ea reprezinta dublarea puterilor tale morale si intelectuale. Alunga-ti din minte orice idee de  superioritate; nu exista.
Citat de Giuseppe Mazzini

     Iubeste femeia. Pentru ca ea... anume ea este tot sensul vietii tale... existenta ta. Femeia este iubire, este veninul ce odata nimerind in venele tale, iti otraveste sangele-ti pur cu iubirea ei. Doar femeia iti poate atinge coardele sufletului tau. Si chiar de esti mai dur, oricum se va gasi acea femeie care te va innebuni.
     
     Femeia este unica persoana care, doar printr-o privire te face sa te indragostesti de ea. E de ajuns doar o singura privire.
     Femeia este balsamul sufletului tau, atunci cand ajungi  acasa obosit, fara puteri si, odata punandu-ti capul pe sanii ei, iti  revii. Ea este  alinarea ta. Este pictorul ce-ti picteaza viata in mii de culori intense: roz, galben, albastrul cerului senin, rosul apusului de soare. Si o iubesti pentru ca doar ea, e unica din miile de femei care are paleta de culori si pensula  potrivita pentru a-ti desena perfect prezentul si viitorul tau.
     Femeia... femeia este asemeni unui copil naiv care in momentul cand  tu esti suparat pe ea, iar ea... in loc sa plece pe usa care e deschisa, ramane langa tine... te tine de mana si iti sopteste, cu ochii inchisi "iarta-ma. eu te iubesc". Si cum sa nu o ierti? Doar o iubesti.
     Femeia este zambetul tau la sfarsitul cursei. Si e zambetul pe buzele tale daca ea intr-adevar e pictorul potrivit. Femeia este visul, succesul si totodata slabiciunea ta. Iubeste-o, pentru ca fara ea... totul ar fi altfel.
     
     

Ea... pentru totdeauna


     1 an si 7 luni. Exact atat a trecut din ziua despartirii lor. O zi innorata... o zi cu ploi. 1 an si 7 luni... atat a trecut din ziua despartirii lor... insa el mai tine minte aroma ei. Chiar si peste atata timp. Nu si-ar ierta acest lucru niciodata, daca ar uita-o.
     Si, in fiecare seara este macinat de dor. Scoase din sertar pozele ei. Le puse acolo ca sa nu isi mai aduca aminte de ea. Dar cat de mult ar dori acest lucru, nu-l va putea face.
     
     In gand ii aparu iarasi chipul ei angelic. In timpane iarasi rasuna vocea ei de copil visator... de copil enigmatic. Isi aminti de prima lor zi si, cu  atata tristete... isi aminti de ultima lor zi. Isi aduse aminte de toate momentele petrecute impreuna... momentele fericite. Isi aminti de unul si acelasi moment in care soarta i-a unit... i-a despartit. Isi aminti de fiecare "te iubesc" al ei rostit in soapta la urechiusa. Isi aminti de unul si acelasi "te rog nu pleca" in acea dupa-amiaza.
     Ii privi sutele de poze, si fiecare poza il cuceri si mai mult cu farmecul ei. Adora sa ii priveasca ochii negri
ce-l facea sa zambeasca fara motiv. Ii privi buzele de un roz-palid...buzele-i carnoase...chipul ei de o frumusete rara. Un inger pentru el.
      Ii privi fiecare poza cateva minute si isi zise "Trebuie sa o uit!"... dar, totodata se contrazise "Cum sa o uit? Nu pot... nu pot... nu pot. O iubesc. Cum sa uit o asa frumusete?". Isi dadu seama ca a fost prins in capcana. Intelese ca nu o va putea scoate din inima. Intelese ca este si va fi in inima lui. Ea... pentru totdeauna.


Hai sa depanam vise!



Incep eu!


     Hai sa depanam vise! Incep eu! Doar stii ca traiesc prin vise. Ele imi coloreaza si mai mult viata mea monotona.
     Va fi o dimineata de duminica. Soarele va lumina puternic. Razele lui se strecoara prin draperia transparenta ( de culoarea cafelei ).
     
     Razele soarelui ne vor prinde impreuna... iarasi impreuna. Dar nu ele ma vor incalzi, ci caldura bratelor tale. Doar in bratele tale, trupul meu capata desavarsire. 
      Voi sta lipita cu capul de pieptul tau. Voi asculta declaratiile facute de inima ta nebuna de iubire.
     In camera va domni linistea  mormantala. Voi auzi doar inspirul... expirul... si fiecare bataie a inimii tale.
     Voi privi, ca de fiecare data, ochii tai caprui-verzui in care  ma indragosteam ori de cate ori ii priveam.
     Tu ma urmezi. Imi cuprinzi fata cu palmele tale moi ce-mi dezmiarda obrajii. Iti apropii fruntea-ti incretita de fruntea mea si imi zici cat de mult  ma iubesti. Destul de incet... dar atat de sincer. Ma strangi la pieptul tau... ca de fiecare data.Asta e limbajul tau de iubire.
     Si-mi promiti ca vom fi impreuna la nesfarsit. Imi saruti nasucul mic... si pleci la
bucatarie. Revii in cateva minute. Cu cafeaua... dulce ca veninul din sangele tau. Te asezi in fotoliu. Si nu te opresti sa ma admiri.
     Si-mi canti in soapta: When I see your face there's not a thing that I would change 'cause you're amazing just the way you are, and when you smile the whole world stop and  stares for a while 'cause girl you're amazing just the way you are.
     Atunci ma strangi si mai mult la pieptul tau. Eu nu fac decat sa imi plang norocul. Cu ochii inlacrimati iti privesc chipul angelic si iti zic Te iubesc atat de mult... si imi pun capul pe umarul tau stang. Tu imi raspunzi Si eu micuta mea.

E randul tau!


Toamna tii mana lui mai strans ca niciodata


  Si, toamna ii tii mana cel mai strans . Pentru ca e muuulta nostalgie in ea. Si e atat de romantic. Il tii stransss de tot pentru ca il iubesti la nebunie, pentru ca te iubeste, pentru ca te face cea mai fericita dintre femei... il tii stransss de mana lui calda pentru ca il iubesti, iar il iubesti pentru ca... a aparut in viata ta.
     Si, de obicei, un strans de mana zice absolut toate cuvintele ce se asociaza cu iubirea.
     Il tii mai strans de mana toamna pentru ca sa il faci sa se simta special. Si il tii  strans de mana , cu zambetul pe buze, cu dragoste in vene  intalnind un nou an  impreuna... pentru ca toamna l-ai intalnit ... l-ai cunoscut. Si esti so so sooo happy... Si e atat de romantic  daruindu-ti trandafiri, in special toamna...  pentru ca va completati unul pe celalalt. Si mergeti pe aleea galbena... si ii privesti ochii (care obisnuiesti sa te ineci in ei), apoi din cand in cand mai arunci o privire catre buchetul bogat in trandafiri.
   
     Si esti atat de fericita... incat te apropii de el din ce in ce mai mult il cuprinzi. Doar il cuprinzi ... si stai atat de aproape incat ii simti caldura inimii. Il strangi si mai tare la pieptul tau. Si nu vreai sa il lasi.Iti lesi capulpe umarul lui si incepi sa-ti plangi norocul, iar el ca un gentleman, te va cuprinde  si iti va sopti catii esti atat de scumpa. Veti fi cel mai frumos cuplu de pe bulevard incat si copacii vor incepe a plange... din invidie. Si vor plange cu lacrimi galbene unele, altele ruginii deja.Si va cadea cate o pereche, dansand  parca un vals. Apoi cuminti, pe rand se vor aseza la picioare inchinandu-se voua. Va vor alinta cu saruturi.
     Si nimic nu e mai frumos decat toate aceste momente... si tu, stii de asta...le adori de fapt, pentru ca va intareste iubirea... O face mai frumoasa... din ce in ce mai deosebita. Si, doar voi doi veti sti, in mintea voastra  voastra ca inima nu e doar un organ de pompat sange.


O lama de cutit si un miros de vanilie


     Din ultimul apartament al coluarului al unui bloc cu 5etaje, situat in centrul unui oras mare si frumos...un bloc al caror strazi sunt mai putin vizitate de razele ce emana lumina cu atata intensitate si multa caldura, se auzeau 2 voci (una mai pitigaita, alta mai grosolana) contrazicandu-se. El, un tanar cu ochi caprui, cu parul brunet, cu buzeleroz-deschis, din senin hotari sa puna punct relatiei cu iubita sa Alina.O relatie de durata- 1 an si 3 luni in care erau fericiti.
     - Nu pleca. Te rog. Din suflet. Gandeste-te bine... -rosti ea printre lacrimi.
     - M-am gandit deja.
     - Eu te iubesc.
     - O sa iti treaca.
     Statea cu fruntea lipitade picioarele lui, tinandu-l strans cu mainele osoase. Si plangea.
     - Eu chiar te iubesc.
     - O sa iti treaca.
     Cu ochii rosii, cu obrajii uzi, ridica fruntea-i incretita si privi catre el. Se ridica incet. Ii privi ochii, ce astazi ii erau straini... oricum ramasesera dragi.
     - Si care-i cauza?
     -Nu te priveste, raspunse el pe un ton mai rece.
     - Stai putin.Chiar ma priveste. Cum sa nu ma priveasca. Chiar ma priveste. Sunt iubita ta, nu?
     - Ai fost, adauga el.
     - Ah da. Am fost. Pai, si am fost. Ma priveste. Chiar ma priveste.
     - Hai sa terminam cu tot spectacolul asta. Explicatiile nu isi au rostul.
     - Nu, spune-mi ca sa stiu.
     - Da-mi pace. Da-mi pace. Da-mi pace.
     El ii intoarse spatele, si in pasi lini se departa de sufletul ce zacea la pamant, sfasiat de durere. Se mai auzea doar  pasii lui  pe podeaua din lemn. Se apropie de usa, apuca manerul, deschise usa. Arunca doar o privire inapoi si ii rosti:
     - Ramai cu bine!
     
     Si tranti usa. Urma o liniste mormantala. Ea nu se mai misca.Ci doar plangea. Atat de mult dorea sa fuga dupa el, sa il cuprinda... dar, intelese ca totul este in zadar.
     Sufletul ei primiseatatea lovituri... ca de cutit... atat de dureroase.Tarandu-se, mai incerca sa prinda aroma lui. Era tot ce mai avea. Dar,in scurt timp si ea disparuse. Parasi camera pentru a-si cauta stapanul.
     Singuratatea pasea increzuta pe taramul sufletului ei. Si se facea si mai frig in camera ei... dupa plecarea lui... 
     Isi lua haine mai grosute, isi lua o carte (o alese la intamplare) si se puse pe citit... doar ca sa uite de el. Dar nimic nu se mai compara cu caldura lui ce i-o daruia zi de zi. Desi ii era greu, incerca sa se concentreze. Si in capitolul 2 al cartii se vorbea despre 2 tineri ce se iubeau nebuneste. Se enerva si inchise cartea.
     Se puse in pat, si fara sa vreie , se lasa dusa de valul amintirilor ( cum s-au cunoscut, cumsi-auspus primul lor te iubesc , cumse impacau dupa o cearta). Si printre zecile de lacrimi rasari un zambet... scurt.
     Si iarasi se lasa purtata de amintiri pana o lasa fara puteri... nemaiputand nici sa zambeasca. Lua cutitul si il plimba pe pielea-i de un alb imaculat. Apoi taie. Doar o data... si... atat.
     Sangele-i otravit... de un ros intens... fierbinte, tasni din venele monocolore si se prelinse lin pe pielea-i rece. Apoi cazu pe podeaua pe unde merse Cosmin... pic cu pic.
     Peste 2 ore, Cosmin se intoarse in acelasi apartament cu o odaie in care isi traiau nebuna iubire. Si nu se intoarse singur,ci cu un buchet mare de trandafiri. Batu in usa, nimeni nu raspunse.Atunci deschise usa.
     Aceeasi liniste domnea. O gasi la pamant, fara suflare. Si doar mirosul puternic de vanilie se mai simtea.