Amintiri in copeica
Si cum as putea uita privirea ta? Imi amintesc si acum de primul
rendez-vous al ochilor nostri .Era un sfarsit de octombrie in care, soarele
abia... abia ne mai incalzea cu razele lui... dar prin acele raze care mai
emanau caldura, simteam cum vantul isi trecea degetele prin parul meu. Ne mai
amintea odata, ca pe strazile care ascundeau saruturile dulci si moi, nascute
din dragoste a mii si mii de cupluri, domneste toamna.
Stateam pe o banca de stejar- de un
cafeniu inchis, situata la intrarea din parc. Urmaream cum perechile isi dadeau
intalnire. Asa am numarat in soapta 19 cupluri. Le admiram... dar in acelasi
timp le invidiam. Printre acele cupluri, zaresc un tanar venind spre mine-un
tanar indragostit nebuneste de viata.
Te apropii de mine, privindu-ma atat de
duios, cu zambetul pe buze, imi intinzi 3 frunze: una galbena, si celelalte
doua erau de un roscat inchis:
- Astea tie.
Ti-am raspuns cu intarziere. Ramasesem
flatata. Pentru toti, e un lucru simplu insa m-a cucerit pe moment.
- Multumesc mult.
- Din inima, apropo.
Esti o fata foarte frumoasa. Mi-ar
placea sa te cunosc mai aproape.
- Fiecare domnisoara e frumoasa in felul
ei... ti-am raspuns zambind copilareste chiar de incercam sa ma comport ca o
adevarata doamna.
Si zambetul ala! Anume zambetul ala te-a
facut sa mai repeti inca o data ultima fraza:
- Mi-ar placea sa te cunosc mai aproape.
Printr-o scurta privire ti-am raspuns la
fel. Fara nici un cuvant. Te-ai asezat langa mine pe acea banculita. Pentru
prima data, urmaream impreuna apusul de soare.
Mi-am intors ochii mari, caprui catre
tine, imi pierdeam degetele albe prin parul tau brunet. Imi strangi mana in
mana ta. Printr-o privire imi faci semn sa ne ridicam si sa fugim. Ne vom urca
dintr-o saritura intr-un autocar vechi ce ne va plimba tot orasul. Prin
fereastra putin prafuita, vom urmari cladirile si panourile publicitare ce vor
trece pe langa noi.
- Doua bilete va rog, i-ai zis
conducatoarei.
Imi voi lasa capul pe pieptul tau... voi
inspira zgomotos aerul imbibat cu parfumul tau... iti voi asculta fiecare
inspiratie... si expiratie. Voi privi buzele tale roz- palid care vor rosti in
soapta: ma faci cel mai fericit om de pe pamant. Voi inchide ochii si voi
zambi.
Vom intra in Mc'donalds-ul din centrul
orasului... imi vei da o cafea in paharele din plastic. De fiecare data cand
voi bea cafeaua, imi voi aminti de tine. Ne vom aseza la masuta de la fereastra.
Vei scoate din buzunarul stang al pantalonului, o moneda galbena... de 50, si o
vei pune pe masa. Cu mana, o voi trage spre mine si o voi purta mereu in
buzunarul gentii- o voi face un medalion... ce-mi va purta noroc. Cand imi va
fi dor de tine, o voi strange in pumn...
- Crezi in minune? ma vei intreba.
- Da, iti voi raspunde increzuta in sine,
abia inchinzand ochiul stang.
Imi vei lua mana in mana ta... o vei
dezmierda cu saruturi moi... imi vei saruta dosul palmei cu buzele carnoase. Imi
vei saruta pielea catifelata... vei inchide ochii si iti vei umple pieptul cu
mirosul de capsune al pielii.
Va trece un an... va trece doi ani din
seara aia... si tot vom fi impreuna. Ne vom bucura de fiecare moment petrecut
in doi. De fiecare data ne vom aminti cu entuziasm de prima noastra zi... o
dupa-amiaza insorita... vom trai momentele cu aceeasi intensitate ca la
inceput... Din prima noastra zi, ambii stim ca prin vene nu circula doar
sangele.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
