Bolnava de amintiri
De-ar fi sa dau timpul inapoi, la
tine l-as opri. Inchid ochii obositi… plini de sare si prima persoana ce imi
apare in gand esti tu. Am trait o scurta dar o nemaipomenita istorie de
dragoste, cu mii si mii de amintiri bine intiparite in mintea… mea.
Era un sfarsit de vara cand te-am
gasit in fata blocului cu un buchet cu 23 de trandafiri… atat de rosii ca si
sangele meu ce transporta fiecare cuvant al tau spre inima… ce o face sa bata
cand mai tare, cand mai incet… si tot asta in acelasi timp.
Ne plimbam pe alee… mi-ai luat mana
in mana ta si mi-o tineai strans… strans. Mergeai atat de bucuros… radiai de
fericire.
Langa felinarul din stanga noastra ai observant o banculita
de stejar. Ne-am asezat. Tot ma tineai
de mana. Am inchis ambii ochii si ne lasam purtati de vise; ne lasam incalziti
de soare. In soapta mi-ai spus: “Stii,
ma bucur ca te am…”,apoi a urmat un
suras scurt. Ai deschis ochii apoi, si cu fruntea te-ai apropiat de fruntea
mea. Mi-ai mai mirosit inca o data parul lung… matasos, apoi ai mai repetat inca o data “Ma bucur ca te am… Te iubesc”. Atunci
in soapta ti-am raspuns acelasi lucru, doar ca am mai adaugat “Te voi iubi pana
la sfarsitul zilelor mele”. Ai suras din nou. Te-ai piscat putin… sa te asiguri
ca nu e un vis… ca e realitate.
Ma privesti atat de dulce cu irisii multicolori a ochilor tai de copil
enigmatic, si-mi soptesti “Iti mai aduci aminte cum ne-am cunoscut?”. Si in
ochi mi s-a ilustrat acea scena… primele momente petrecute in doi… Am suras si nimic mai mult. A urmat
apoi minute in sir de o liniste absurda… se
auzea doar inspirul si expirul nostru
insotit de cateva perechi de aburi.
Varful degetelor tale abia mai atingeau obrajii mei… ce erau mai tot timpul
erau rumeori. Si iti placea sa ii atingi. Erau atat de moi.
Astazi, cand abia iti mai simt
mirosul in camera, mai simt acea atingere a ta pe obrajii mei, arsi de
suferinta. Mai vreau o dimineata in care sa ma trezesc cu zambetul pe buze,
stiind ca ma iubesti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
