Dor de aer dulce...
Urc scarile in graba... privind usa din drepata mea. Le urc in graba in speranta sa te gasesc in apartamentul nostru cu 2 odai. Sper sa te gasesc in camera unde imi traiam cele mai frumoase momente din viata mea... din iubirea noastra.
Ajung in fata usii... inspirand zgomotos aer in piept, privesc zecile de scari pe care le-am urcat. Zambesc... apoi iarasi inspir aer in piept. Privesc usa. Si ma bucuram enorm. Dau sa deschid usa, dar... brusc imi retrag mana. Se indeparteaza de manerul de fier... galben. Si atunci, iarasi imi apari in gand. Intind iarasi mana, strang manerul si deschid usa cu incredere. Pasesc in camera. Pasesc cu ochii inlacrimati, dar... nu te-am gasit. Odaia era pustie. Nici de asta data nu te-am gasit. Dar nu ma intristez. Sper ca data viitoare te voi gasi aici: pe canapeaua din sufragerie... tot cu gandul la mine.
.jpg)
Ma plimb in pasi lini prin camera si... in minte imi dau navala amintirile cu tine. Inchid ochii si pe obrazul roz, se preling doar doua perechi de lacrimi care s-au nascut din dor, dragoste si suferinta... toate la un loc.
In coltul drept al camerei gasesc jucaria ta care, candva mi-ai daruit-o si mi-ai jurat ca ma vei iubi pana si dupa moarte. O iau... o apropii de piept incercand sa mai simt caldura ta. Apoi o apropii de nas , inchid ochii cautand inca mirosul tau dar... anii l-au luat cu ei... lasandu-ma orfana. Pentru ca aroma ta era tot ce mai aveam mai scump pe lumea asta. Si daca pana acum credeam si mai speram ca te vei intoarce inapoi, astazi insa nici sa visez nu mai pot. Speranta mi-au furat-o anii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
