Pentru ca mi-e frig. Intotdeauna il port.... infasurat de doua- trei ori in jurul gatului meu lung. Pana si acum tin minte  cum mi l-ai daruit. Mi l-ai daruit intr-o cutie de carton... nici mare... nici mica- medie; invelita cu hartie colorata- roz evident; cu multe inimioare- unele mai mari, altele mai mici.

     Mi-ai intins-o, tinand-o cu ambele maini, cu zambetul pe buze. Mi-ai intins-o cu atata incredere si mi-ai zis "Te iubesc".

     Atunci am sa ma ridic in varful degetelor, si... cu bratele mele am sa te cuprind. Degetele noastre se vor amesteca, eu am sa plang... de fericire ( asa cum obisnuiam sa o fac mereu). Ma vei lua in brate, protejandu-ma si asa vom sta ore in sir.

    Si ca in viata noastra mereu sa fie iubire, am sa iau fularul cu mine ori de cate ori ne vom intalni. Ai sa il privesti, ai sa ma cuprinzi si ai sa  imi zici: Iti mai aduci aminte? . Imi vei saruta nasucul mic si rece care mai mereu se atimgea de obrazul tau ghimpos si, iarasi ma vei cuprinde... dar cu mai multa  iubire... pasiune. Voi fi atunci cea mai fericita.

     Dar in una din zile, pe neasteptate vei pleca... fara vreo oarecare explicatie. Vei privi fularul. Vei avea o privire multa mai rece. Imi vei intoarce spatele si vei pleca. Voi plange mult... foarte mult. Voi strange in brate fularul tau... fularul tuturor amintirilor. Doar el va fi cel mai scump si drag lucru pe care il mai am.