Heart or Brain
Se spune ca este important sa-ti urmezi inima, dar daca as urma-o de fiecare data cand sunt confuza, unde as fi acum? Ce ar fi cu mine? Pentru ca se stie ca la baza stau sentimentele. De foarte multe ori, avem persoane in viata noastra pe care ii iubim si uneori ele nu ne raspund cu aceeasi moneda sau... asa cum am vrea noi. Atunci, ne simtim ofensati.. si in loc sa ne aparam, de obicei preferam sa tacem, sa iertam si sa lasam persoanele sa castige in viata noastra si mai mult spatiu. Dupa aia, persoanele ne mai observand sacrificiul [e care il facem, au acelasi comportament. Si iarasi ii iertam... pentru ca ii iubim... pentru ca fara ele viata noastra ar fi alta... cu totul alta: mai sumbra. Si in tenebrele momente ne dam seama care de fapt era greseala noastra ce am comis-o de doua ori. Pentru ca atunci cand iubim, nu mai gandim doar dupa ce actionam si apoi nu mai putem face nici o schimbare. De ce iubind, deschidem larg usile sufletului nostru si ii chemam singuri pe acei ce nu merita? Si apoi urmeaza o dilema dintre inima si minte.
... Si mereu se vor certa. Pentru ca mereu vor exista lucruri ce le sunt dragi inimii si nu mintii. Niciodata nu vor cadea de acord. Mereu vom fi nevoiti sa alegem pe una dintre ele in momentele dificile, chiar de vom dori cu tot sufletul sa le alegem pe ambele. De fapt cand facem o alegere, speram ca ambele sa ramana satisfacute. Dar de fapt alegand creierul, ignoram inima. Alegand inima, ignoram creierul. Mereu vom fi confuzi in privinta alegerii pentru ca mereu vor avea ceva de comentat... pentru ca au idei total diferite.
Oare?!
Taaare imi mai place cand imi iai mana in mana ta... o incalzesti cu aburul tau ori... o duci la pieptul tau... si imi zici: Vezi cum bate? Cat de tare bate? Si doar pentru tine. Tu esti antidotul meu. Ma strangi apoi la pieptul tau si ne traim momentele de iubire. Si sunt atat de fericita cu tine. Doar tu stii cum sa dai nuanta vietii mele.
Uite si de asta data ma iai de mana... ca de fiecare data. Eu iti zambesc stiind ce urmeaza. Ca iarasi am sa ascult cum inima ta imi canta povesti de amor. De asta data, eu incerc sa iti soptesc cat de mult te iubesc... ca sunt fericita cu tine... ca sunt eu. Iar tu ca niciodata ma opresti:
- Taci!
- Pai de ce?
- Taci am zis. Nu vorbi despre iubire.
Eu te privesc mirata.... socata de cele intamplate. Si tu imi spui: Trebuie sa vorbim. Ne asezam pe o banca din parc si cu ochii inchisi incepi sa imi spui tot felul de lucruri: ca ai nevoie de singuratate pentru a te simti implinit. Imi spui ca trebuie sa ne despartim. Imi strangi mana in mana ta... mai strans ca niciodata. Ma strangi la pieptul tau, ma saruti, te ridici si pleci. Eu stau pe banca... cu ochii inlacrimati. Nu-mi vine sa cred ca e "the end". Te asezi in fata mea, si cu degetul cel mare imi strivesti una cate una din lacrimi, soptindu-mi ca ma iubesti... oricum. Imi atingi buzele acoperite de stropii puri. Si incetul cu incetul te indepartezi de mine... de banca. Si te privesc cum dispari. Si vreau sa ma ridic si sa alerg in urma ta. Dar imi zic ca nu are rost deja. Oricum vei pleca.
Si iarasi plang... Privesc cum dispari. Iti vad doar umbra si rostesc in soapta: Ai zis ca ma iubesti. Oare?!
- Taci!
- Pai de ce?
- Taci am zis. Nu vorbi despre iubire.
Eu te privesc mirata.... socata de cele intamplate. Si tu imi spui: Trebuie sa vorbim. Ne asezam pe o banca din parc si cu ochii inchisi incepi sa imi spui tot felul de lucruri: ca ai nevoie de singuratate pentru a te simti implinit. Imi spui ca trebuie sa ne despartim. Imi strangi mana in mana ta... mai strans ca niciodata. Ma strangi la pieptul tau, ma saruti, te ridici si pleci. Eu stau pe banca... cu ochii inlacrimati. Nu-mi vine sa cred ca e "the end". Te asezi in fata mea, si cu degetul cel mare imi strivesti una cate una din lacrimi, soptindu-mi ca ma iubesti... oricum. Imi atingi buzele acoperite de stropii puri. Si incetul cu incetul te indepartezi de mine... de banca. Si te privesc cum dispari. Si vreau sa ma ridic si sa alerg in urma ta. Dar imi zic ca nu are rost deja. Oricum vei pleca.
Si iarasi plang... Privesc cum dispari. Iti vad doar umbra si rostesc in soapta: Ai zis ca ma iubesti. Oare?!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
