In viata fiecaruia din noi, apar persoane noi. Sufletul nostru e asemeni unei case pentru aceste persoane. Si apar multe persoane... si  diferite. Pe unele persoane le consideram doar niste persoane "neutre", persoane pe care le simpatizam si... persoane de care pur si simplu ne indragostim. Va intrebati cum? Uite asa- "simplu". Nu e nevoie de foarte mult timp ca sa intelegi ca uite persoana data are un suflet mare. Si cel mai des, aceste persoane... de care suntem indragostite, care ne da o nuanta vietii, se dovedesc a fi de sex opus. De aia si ne indragostim. Doar ele au capacitatea de a schimba viata. Datorita lor, noi evadam din rutina zilnica si chiar o zi innorata si plina de ploi ne pare o zi frumoasa.

     

     Se mai intampla si mai mari minuni in viata ( dupa spusele unora)... ca uite persoana pe care o indragim ( m-am referit la persoana de sex opus)... simte si ea ceva pentru noi: fie ne simpatizeaza... fie ne iubeste. Ne ia de mana... sau ne strange la piept... apoi ne intreaba indraznet: Doresti sa fii jumatatea mea?

     Recunoaste ca esti in culmea fericirii. Devii mai bun cu toata lumea, faci unele lucruri care pana acum ti se pareau absurde. In fine, nu conteaza. Radiezi de fericire.

     Te trezesti intr-o noua zi... tot cu persoana respectiva in cap, dar e mult mai aproape de sufletul tau. Si in astfel de momente, ce poate fi mai minunat.

     Desi esti ocupat, incerci cumva sa rezolvi orice problemuta (ca deja astfel o vezi) cat mai rapid doar ca sa ai mai mult timp liber ca sa il poti petrece cu persoana la care tii mult de tot. Si cum ai un hobby, incerci sa il practici cand esti cu ea... pentru ca te iubeste si accepta acest lucru: desenati impreuna, faceti sport impreuna, cantati impreuna, dansati impreuna, cititi impreuna si de ce nu, studiati impreuna- ca se primeste cel mai bine.

     Si unii din noi, mai renunta la prietenii pe care ii are doar pentru persoana iubita. Isi dedica absolut tot timpul ei. Intentionat refuza orice invitatie de a iesi, argumentand ca este ocupat pana peste cap si nu are timp liber de iesiri si nici nu doreste sa piarda timpul.

     Unii din noi ajung sa se casatoreasca cu jumatatile lor, pe cand altii se despart de ele. Si nu de dragul despartirii, ci... pentru ca asta e soarta. Si e foarte dureros. Simti ca cazi in tenebrul abis.

     Primele luni esti slabit si nu ai pofta de nimic ca un om bolnav pe patul de spital. Apoi incerci cumva ( nimeni nu stie cum ) cu propriile forte sa te vindeci.

     Trece ceva timp si ranile sufletului se strang dar, raman cicatricile. Incerci sa iti ocupi absolut tot timpul liber cu ceva, doar ca sa nu te gandesti la ea. Iti dedici timp hobby-urilor tale dar... anume ele iti aduc aminte de ea. Atunci, rasfoiesti cartea telefonica incercand sa iesi cu cineva. Dar, stai. De unde sa ii iai daca ei nu mai sunt? Candva, tu le-ai demonstrat tuturor, ca unica persoana de care ai nevoie, este ea- persoana drag sufletului. Da, anume tu. Si nimeni altcineva. Abia atunci  ai inteles ca odata cu plecarea ei, ea ti-a luat nu  doar inima, su sufletul... ci si te-a lasat ca un  orfan. Si va fi destul de greu ca sa iti faci alti prieteni si sa lasi in urma tot ce ai construit ani la rand, dar care s-a risipit atat de repede.

     Si, chiar si peste ani...vor mai fi nopti in care vei plange... amintindu-ti si totodata ducand dorul vechiului "TU".