O lama de cutit si un miros de vanilie
.jpg)
Din ultimul apartament al coluarului al unui bloc cu 5etaje, situat in centrul unui oras mare si frumos...un bloc al caror strazi sunt mai putin vizitate de razele ce emana lumina cu atata intensitate si multa caldura, se auzeau 2 voci (una mai pitigaita, alta mai grosolana) contrazicandu-se. El, un tanar cu ochi caprui, cu parul brunet, cu buzeleroz-deschis, din senin hotari sa puna punct relatiei cu iubita sa Alina.O relatie de durata- 1 an si 3 luni in care erau fericiti.
- Nu pleca. Te rog. Din suflet. Gandeste-te bine... -rosti ea printre lacrimi.
- M-am gandit deja.
- Eu te iubesc.
- O sa iti treaca.
Statea cu fruntea lipitade picioarele lui, tinandu-l strans cu mainele osoase. Si plangea.
- Eu chiar te iubesc.
- O sa iti treaca.
Cu ochii rosii, cu obrajii uzi, ridica fruntea-i incretita si privi catre el. Se ridica incet. Ii privi ochii, ce astazi ii erau straini... oricum ramasesera dragi.
- Si care-i cauza?
-Nu te priveste, raspunse el pe un ton mai rece.
- Stai putin.Chiar ma priveste. Cum sa nu ma priveasca. Chiar ma priveste. Sunt iubita ta, nu?
- Ai fost, adauga el.
- Ah da. Am fost. Pai, si am fost. Ma priveste. Chiar ma priveste.
- Hai sa terminam cu tot spectacolul asta. Explicatiile nu isi au rostul.
- Nu, spune-mi ca sa stiu.
- Da-mi pace. Da-mi pace. Da-mi pace.
El ii intoarse spatele, si in pasi lini se departa de sufletul ce zacea la pamant, sfasiat de durere. Se mai auzea doar pasii lui pe podeaua din lemn. Se apropie de usa, apuca manerul, deschise usa. Arunca doar o privire inapoi si ii rosti:
- Ramai cu bine!
.jpg)
Si tranti usa. Urma o liniste mormantala. Ea nu se mai misca.Ci doar plangea. Atat de mult dorea sa fuga dupa el, sa il cuprinda... dar, intelese ca totul este in zadar.
Sufletul ei primiseatatea lovituri... ca de cutit... atat de dureroase.Tarandu-se, mai incerca sa prinda aroma lui. Era tot ce mai avea. Dar,in scurt timp si ea disparuse. Parasi camera pentru a-si cauta stapanul.
Singuratatea pasea increzuta pe taramul sufletului ei. Si se facea si mai frig in camera ei... dupa plecarea lui...
Isi lua haine mai grosute, isi lua o carte (o alese la intamplare) si se puse pe citit... doar ca sa uite de el. Dar nimic nu se mai compara cu caldura lui ce i-o daruia zi de zi. Desi ii era greu, incerca sa se concentreze. Si in capitolul 2 al cartii se vorbea despre 2 tineri ce se iubeau nebuneste. Se enerva si inchise cartea.
.jpg)
Se puse in pat, si fara sa vreie , se lasa dusa de valul amintirilor ( cum s-au cunoscut, cumsi-auspus primul lor te iubesc , cumse impacau dupa o cearta). Si printre zecile de lacrimi rasari un zambet... scurt.
Si iarasi se lasa purtata de amintiri pana o lasa fara puteri... nemaiputand nici sa zambeasca. Lua cutitul si il plimba pe pielea-i de un alb imaculat. Apoi taie. Doar o data... si... atat.
Sangele-i otravit... de un ros intens... fierbinte, tasni din venele monocolore si se prelinse lin pe pielea-i rece. Apoi cazu pe podeaua pe unde merse Cosmin... pic cu pic.
Peste 2 ore, Cosmin se intoarse in acelasi apartament cu o odaie in care isi traiau nebuna iubire. Si nu se intoarse singur,ci cu un buchet mare de trandafiri. Batu in usa, nimeni nu raspunse.Atunci deschise usa.
Aceeasi liniste domnea. O gasi la pamant, fara suflare. Si doar mirosul puternic de vanilie se mai simtea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
