" Uneori, pentru a salva pe cineva, este nevoie doar de o imbratisare."

Daniela R.

     Toti avem acelasi rost in viata. Ne nastem, visam, incercam sa ne urmam visele ( chiar de uneori suntem constienti ca unele din vise vor ramane doar vise), invatam. Unii din noi se implica in multe activitati dorind sa se afirme. Altii citesc carti. Dar fiecare din noi, macar o data in viata vom iubi.

     " Daca voi nu ma vreti, eu va vreau."-renumita fraza a lui Alexandru Lapusneanul. Exact va fi si in cazul nostru. Oricat de mult nu am incerca... oricum ne vom indragosti. Oricat de incapatanati am fi... oricum se va gasi acea persoana deosebita ce ne va vraji cu chipul sau, cu manierele sale. La inceput, nu ii vom da o mare importanta. Ei si ce daca ne atrage? Ei si mare treaba. Azi este atractia, maine nu-i.

   

     Si totul va fi bine si frumos. Insa acel "proces de indragostire" deja a avut loc. Fara sa mai observam. Ne vom urma visele, vom zambi, ne vom trai momentele de extaz. Si  uneori vom fi atat de fericiti incat parerea celor din jur ar conta cel mai putin. Ne vom pune castile in urechi si vom canta in glas, piesele preferate. Toti ne vor privi cam ciudat, considerandu-ne un somnambul. Noi insa le vom raspunde printr-o privire cu atata indiferenta.

     In primele zile, vom fi bine mersi. Insa simptomele acestei boli incurabile nu vor intarzia sa apara. La inceput, vom simti un dor ce ne va crea doar o stare de confuzie. Insa viata ne va mai rezerva o supriza. Ne va organiza un " rendez vous" intamplator. Si ghiciti cu cine? Cu nimeni altul decat... persoana dupa care inima este nebuna, dupa care sufletul tanjeste in taina.

     De asta data... va fi cu totul altfel. Inima noastra  tacuta de candva, la prezenta persoanei iti va bate atat de tare... si noroc ca va avea un scut protector, altfel... ar sari in pieptul lui. Buzele ti se vor usca, avand impresia ca te afli in Sahara. Iar dorul... brusc va disparea. Si abia atunci vei intelege cum de fapt stau lucrurile. Iar in acel moment,  vei simti fiecare bataie de inima ta otravita. Si vei intelege... ca de fapt s-a intamplat ceea ce iti doreai cel mai putin. Dar in fine. Deja totul s-a intamplat. Si esti fericita... dar totodata... Si iti dai seama ca nu poti face nici o schimbare. Insa iti e interesant ce va fi mai departe si te vei comporta asemeni unei copile mici... asteptand cuminte pe scaunel cadoul de ziua sa.

     Unii din noi vor ramane doar cu visele de a trai o frumoasa poveste de dragoste. Altii insa... vor fi cu adevarat fericiti. Vor trai atatea emotii, fluturi in stomac, lacrimi de fericire. Si, petrecand timpul cu ea... persoana ce te-a vrajit pe loc, vei intelege ca iata omuletul sufletului tau. Si vei radia  de fericire impreuna cu acel suflet pereche.

     Insa... la un moment dat... din viata noastra asemeni unui curcubeu...cand deja ne-am atasat de persoana

in cauza... cand am inteles ca  nu mai avem nevoie de altcineva in afara de ea... are loc o schimbare. O schimbare ce ne va marca viata. Ne va  provoca atata durere. Pentru ca asta ne e destinul, vom suferi  o lunga... si dureroasa ploaie de lovituri. Persoana care ne-a crescut si ingrijit sufletul va fi pur si simplu nevoita sa plece din viata ta. Desi  ii va fi nespus de greu, stiind de fapt ce se petrece in sufletul tau, va pleca. Argumentand ca tot e pentru binele tau. Iti va zice asta atat de rece. De fapt... incercand sa ascunda dragostea pe care ti-o poarta in suflet.

     Va trece o buna perioada de timp, in care inima ta nu va inceta sa bata pentru ingerul cu suflet demonic. Si vei realiza ca nici o persoana din cele 7 mlrd nu o va putea inlocui. Pentru ca ea e taramul tau.

Si, vor fi nopti la rand in care  vei adormi privind poza ei, vei adormi cu ea in gand... in inima. Vei adormi cu lacrimi  in ochi. Te vei stinge pic cu pic. Asemeni lumanarii. Si chiar si o simpla  imbratisare te poate salva. Imbratisarea ei. Imbratisarea persoanei iubite.

" Viata noastra nu incepe in clipa in care ne nastem ci cu noua luni inainte. Asa si in cazul mortii. Unii dintre noi "mor" cu mult inainte de a muri."

Nicu Nicolaescu

     Si multe persoane am intalnit la viata noastra. Unele au plecat ( fiind asemeni calatorilor in gara de tren)... altele insa vor ramane in viata noastra... incalzindu-ne sufletul cu prezenta lor. Pentru unele vom simti doar simaptie, unii ne vor fi prieteni apropiati, pentru unii vom simti dragoste pe moment... iar pentru unii... o dragoste... nebuna... care ne face sa mutam pana si muntii din loc.

      Si... tipic societatii noastre... vom fi atrasi mai intai de toate de aspectul fizc. Vor fi persoane de o frumusete rara...incat frumusetea sufletului lor... te va interesa cel mai putin. La inceput, vor fi    gentile... te vor face cel mai important(a) in viata lor. Vor cuceri noi si noi teritorii in sufletul tau. Si astfel... vor ajunge pana in adancul sufletului tau... ajungand pana la inima ta.

     In acele momente, vei fi atat de fericit(a) incat vei avea senzatia ca dormi. Si iti vei pisca din cand in cand pielea de un roz palid. Vei simti putina durere ce te va asigura ca nu e un vis. Vei fi atat de fericit(a). Dar nu va dura atat de mult. Si nu vei sti... fiind cu capul in nori.

    Persoanele cu chip angelic, ti-au fost alaturi... au fost "gentili" cu tine avand un anumit scop. Iar din moment ce nu s-a realizat, sau invers... ti-au facut din mana si au plecat.

     Vei fi in pragul disperarii. Vei avea ochii plini de sare... un dor in suflet. Vei lasa absolut totul la o parte pentru ca fara ea... iti merge prost. Oricat de mult efort nu ai depune... nu vei mai fi acelasi om de succes.... acelasi om fericit, dar.. vei ramane acelasi om indragostit... de frumos... Vei ramane acelasi om indragostit de candva. Vei lasa absolut totul la o parte... si o vei cauta. Pentru ca e antidotul tau.... casa sufletului tau.

     O vei cauta... mult timp. Iti vei abandona absolut toate planurile, chiar de stiind ca risti cu succesul tau. Cu lacrimi in ochi iti vei zice: Pentru ce mie faima... si admiratia tuturor daca nu am persoana draga sufletului aproape? O vei cauta  si... nu o vei gasi Iti va lua mult timp. Dar nu vei renunta nicicum. In fiecare dimineata te vei trezi cu dorinta de a o cauta... de a o gasi. Voluntar, iti vei abandona absolut toate planurile... chiar de stiind ca esti atat de aproape de victorie... victoria mult asteptata. O vei cauta crezand ca si... ea suspina dupa tine si ca la aparitia ta, totul va reveni la normal. Te va cuprinde. Si iti va jura ca iti va fi alaturi tot restul vietii. 

     O vei cauta mult timp... si o vei gasi in sfarsit. O vei gasi  bine dispusa... fericita... cu altcineva. Si nu va fi deloc incantat(a) sa te vada acum. Dar va vorbi cu tine. Mai bine zis, iti va arunca cateva cuvinte si atat: "Nu esti persoana potrivita. Intalnirea noastra a fost o greseala. Greseala vietii". Iti va rosti totul in  graba si, va pleca. Te va lasa... stingandu-te incetul cu incetul. Si, singura te vei intreba mirat(a): "De ce il (o) iubesc atat de mult? 

     Te vei retrage din viata persoanei, chiar de vei tine mult la ea... uneori prea mult. Iti vei urma drumul vietii... mai sumbru de asta data... mult prea sumbru.

      Te vei bucura ca a aparut in viata ta. Te vei bucura ca ai cunoscut adevarata iubire. Dar cu ce pret?

     Si te vei stinge. Pe zi ce trece. Si iti vei aduce aminte de Nicu Nicolaescu cum zicea: Viata noastra  nu incepe in clipa in care ne nastem, ci cu noua luni inainte. Asa si in cazul mortii. Unii din noi "mor" cu mult inainte de a muri.

"Cea mai minunata femeie din lume este cea care te iubeste cu adevarat si pe care o iubesti cu adevarat."

Mircea Cartarescu

     Tu n-ai voie sa plangi, femeie- fruct exotic... Sterge-ti femeie, lacrimile nascute in ochii tai albastri ca cerul. Sterge-ti femeie, lacrimile prelinse pe obrazul palid... Sterge-ti femeie, lacrimile de pe fata de un alb imaculat..

     Tu n-ai voie sa plangi, femeie-floare rara. Infloreste din nou... asa cum o faceai si pana acum. Cucereste-i pe toti cu frumusetea ta. Otraveste-i sangele doar cu mirosul tau- a gingasie.

     Infloreste si vrajeste-i doar cu privirea. La privirea ta, barbatii innebuniti de frumusetea ta, isi vor pleca capul... pentru a-ti alinta mainile gingase ( care odata atingandu-le capul... parul matasos cu degetele tale lunguiete, ii vor face sa uite de  tot). Isi vor pleca capul... in fata ta... pentru a-ti alinta mainile muncitoare. Iti vor alinta mainile gingase, cu saruturi moi ti le va acoperi... pentru ca sunt un remediu pentru ei. Vor fi multi barbati care te vor alege sa ii fii "sufletul pereche". Tu insa, vei alege doar unul. Cel mai bun. Demn de iubirea ta. Va fi unul special pentru tine. El se va simti special, soptindu-ti la urechiusa cat de norocos e ca te are.

Tu n-ai voie sa plangi, femeie! De ce ti-ai acoperit ochii frumos cu bulele grele de suferinta? Trage cortina. Lasa ca razele soarelui sa patrunda in sufletul tau... sa ti-l incalzeasca.

Tu n-ai voie sa plangi, femeie! Lasa-ti toate grijile la o parte si zambeste!!!

     Fiecare din noi, la un anumit moment din viata sa lunga, scurta, monotona sau colora... Fiecare din noi la un moment dat... din viata sa indiferent  cat de lunga ar fi... cu multe sau putine momente mai colore... va avea loc o schimbare.... majora ( pentru unii). Va avea loc o scimbare in viata sa ce ii va pune toate lucrurile pe dos...sau invers. Fiecare din noi, la un  moment dat in viata... mai devreme sau mai tarziu, isi va intalni marea dragoste... O dragoste nebuna ce va face ca sangele-i pur sa se otraveasca, care mai apoi va alerga prin tunelul fara de sfarsit. Veninul insa va ajunge si la inima, care in prezenta persoanei iubite... se va opri pentru cateva clipe pentru a-si lua o gura de aer... apoi...sa bata atat de tare, incat.....

     Fiecare din noi... intalnind marea dragoste...va fi atat de fericit, incat... va fi capabil sa miste pana si muntii din loc. Vom fi si mai fericiti cand... persoana de care suntem "indragostiti"... vrajiti...innebuniti, daca ea... careia i-am da pana si viata ne va raspunde cu aceeasi moneda.

     Vom petrece seri la rand, plambandu-ne in parc sub cerul instelat...tinandu-ne de mana, dansand de ce nu ( pe aleea pustiita) ... privind  luna plina. Vom trai multe momente cu o intensitate maxima... ce ne vor lasa o amprenta in sufletul fericit ca un copilas mic... ce pana acu era pictat  in culori sumbre... doar sumbre. Astazi va fi  cu totul altfel.

   

      Vom trai o perioada de timp impreuna. Unii vor trai o lunga poveste de dragoste ( va dura chiar si ani), altii insa vor trai o relatie mai scurta ( de doar cateva luni). Insa traind o poveste de amor chiar si de cateva luni, putem trai atatea momente frumoase...

     Unele relatii se vor termina cu o cerere in casatorie ( petale de trandafiri,lacrimi de fericire, saruturi, imbratisari...urmand si un "DA" ferm). Va urma si o petrecere frumoasa in care viitorii soti, isi vor jura in fata altarului  iubire si sustinere reciproca. Va fi un happy end. Altii doar vor ramane cu visele de a trai astfel de momente fericite. Creierul lor se va dovedi a fi un traseu aglomerat de momentele fericite- amintiri. Si toate astea pentru ca relatia lor- una dintre cele mai frumaose ( dupa spusele multora), s-a sfarsit tragic. S-a incheiat cu o despartire, ce ii va marca viata ( de obicei doar unuia din parteneri). Va trece iarasi o perioada de timp in care una din persoane se va obisnui cat de cat cu noul mod de viata, pe cand cealalta persoana va cunoaste tenebrul abis posibil... cel mai tragic fiind ca a cunoscut tot asta la o varsta prea frageda ( unii neatingand varsta majoratului). Pentru ca  fiind mai tineri, vor iubi mai sincer. Deci, va trece o buna perioada de timp, in care persoana lovita de peretii  abisului, nemaiputand sa suporte toata aceasta durere, va face ea primul pas in speranta ca lucrurile vor reveni la normal.

     Va face ea primul pas. Ii va fi frica la inceput, si... nestiind ce sa faca cel mai bine, se va ascunde de ochii lumii, incercand sa uite persoana ce i-a dat aripi sa zboare pana la stele, insa... in zadar. Asa ca, se va incarca cu rabdare, cu mult curaj si ii va scri. Ii va scri avand zambet pe buze, lacrimi in ochi, speranta in suflet, durere in inima si totodata frica de un raspuns negativ din partea persoanei respective. Dar cum se zice in popor "de ce te temi, de aia nu scapi". Exact  asta se va intampla; persoana care ne este mai scumpa ca viata, ne va  arunca in vant un "NU" ferm, ba mai adaugand si cateva perechi de cuvinte fara de valoare, insa vor ajunge pana in adancul sufletului. Vor fi la fel de ascutite... si vor provoca o durere de neinchipuit ca a  lamelor de cutit... la fel de ascutite. Ne va spune: "Uita-ma odata si odata. Nu mai am nevoie de tine. Cauta-ti o alta persoana. Schimba pagina. Scrie o alta istorie-fara mine". Iti va raspunde  pe un ton atat de rece. Nu vor sti ca doar o data in viata intalnim pictorul care va avea paleta de culori potrivita, paleta de culori magica...pictorul ce ne va picta intr-un mod deosebit viata. Nu vor sti ca in calea noastra intalnim oameni care pur si simplu sunt de neinlocuit.

     

     E ciudat cum persoanele (majoritatea) raman  blocate. Blocate in trecut. Si nu mai pot evada.  Pentru restul societatii sunt doar niste ciudatenii , insa nimeni nu se va gandi la faptul ca si ei se pot afla intr-o astfel de situatie. Nimeni nu se va gandi la faptul ca aceste persoane pur si simplu au fost marcate de trecut. Iar ca sa le intelegem mai bine, este nevoie sa ne aflam in exact aceleasi situatii.

     Viata este un labirint. Tu, ca fiind un simplu calator vei urma calea labirintului. Viata este imprevizibila. Si, niciodata nu vei fi pregatit de loviturile reci... dureroase.

     Uneori, suntem nevoiti pur si simplu sa lasam sa plece anumite persoane din viata noastra. La fel mentiona si Elizabeth Gilbert, Trebuie sa ajungi la un moment dat sa te impaci cu tot ce ti-a fost dat . Va trebui sa renuntam la unele persoane, chiar de ne va fi foarte greu. Si ne va fi greu, pentru ca anume dragostea pe care i-o purtam, ne va impiedica sa facem acest lucru. Ne-am atasat pur si simplu de ele. Si stim ca suntem nevoiti sa  procedam intr-un fel sau altul. Si, totusi, ne incapatanam sa nu  credem, sa nu facem asa cum trebuie.

     Uneori faptele noastre aduc multa bucurie, alteori... ne imping si mai  tare in abisul suferintei. Alteori faptele noastre, sunt asemeni unui lant receee... de fier, ce ne va cuprinde si ne va roade trupul. Ne va provoca rani... pana la sange. Ne va lega ambele maini si nu  vom mai putea face nimic pentru a ne salva. Nu ne vom putea tine nici de o piatra, si ne vom pravali... in abis ne vom cufunda. Si odata ce vom cunoaste  noi si noi adancimi, vom simti doar un receee ce ne va cutremura, ne va trece prin vene si te va lasa fara viata.

     Vom simti ca e "the end"... e sfarsitul. E sfarsitul...tau... In linistea infernala vei mai auzi doar tic-tac-ul monoton si bataile inimii tale, nebune de dor. Vor bate unison. Iti va mai aminti, inca o data ca esti aproape... mai aproape de "finish line". Si ca sa iti mai colorezi un pic clipele pictate in gri, ai sa iti aduci aminte de toate momentele frumoase din viata ta. Momente traite cu o intensitate maxima, cu mii si mii de culori. Nu vor fi probabil atat de multe. Vor fi doar 2-3, insa care te vor readuce la viata. Pe obrazul palid, se vor prelinge 2 perechi de lacrimi. Pana si ele nu vor mai dansa la fel de jucaus cum inainte. Pe obrazul palid, se vor prelinge 2 perechi de lacrimi, iar in soapta iti vei repeta: a fost al dracului de bine; acu ma simt al dracului de prost.

     Nu vor fi multe momente...doar 2-3, insa intensitatea lor te va ucide. Inima ti se va opri in loc... va batea... se va opri in loc...va batea... Si, totusi, iti vei aminti de acele moemente cu atata pasiune, cu lacrimi in ochi, cu atata durere in suflet. Atunci, anume aceste momente, te vor izbi de peretii zdrenturosi ai abisului... provocandu-ti noi rani... ce vor sangera. Va fi un sange abia cald, de un ros intens... otravit de iubire. Acele lovituri de peretii abisului tenebru, iti vor provoca atata durere... ce te va lasa fara putere sa mai lupti contra ploii de lovituri. Te vor lasa pur si simplu... fara viata.

     Si, prefera sa isi petreaca diminetile doar in camera ei ( o camera nu prea mare). Si, prefera sa isi petreaca diminetile citind o carte. Poate citi una si aceeasi carte de  mai multe ori. Nu se va plictisi. O va citi si, de fiecare data va gasi noi si noi elemente care o va face sa revina mereu cu privirea asupra filelor ingalbenite abia abia.

      Va fi o blonda a carui suflet este un aeroport de vise. Unele venite demult. Altele se lasa asteptate. O

blonda cu un suflet de copil visator... copil enigmatic. In ochii ei de o culoare neobisnuita  ii poti observa intensitatea tuturor dorintelor. Pentru  unii sunt doar niste fleacuri, pentru ea... insa, tot ce mai are. Doar visand... sperand... mai poate merge inainte. Poate trai. Si chiar de viata uneori e dura, nu se lasa batuta.

     Si, e o extrovertita chiar de ne pare o enigma. Viata ei e o piesa de teatru in care oricine poate participa. De cele mai multe ori, pe scena va juca un rol, insa nimeni nu va sti ce se intampla cu adevarat in culise. Uneori insa cortina va fi trasa pentru spectatori, izolandu-se in camera ei mica cu peretii goi, cu o fereastra cu gratii... o masa... Va obisnui sa isi petreaca serile tarzii singura, in aceeasi camera, cu aceeasi perna solitara ce ii mai alina suferinta.

     Creierul ii va fi arhi-incarcat de vise, de ganduri fara sens care pana si ei i se vor parea stranii. Dar va continua sa viseze cautand un raspuns la toate intrebarile sale, cautand o solutie.

     

     Va obisnui sa isi petreaca diminetile si serile cu un ceai aproape rece ca si zambetul ei fals la intrebarea tuturor: Cum te simti? ,ea raspunzand simplu: Sunt bine. Va obisnui  sa adauge doar 2 cuburi de zahar. Si atat. Nimic mai mult.

     Si asa se va scurge dimineata de dimineata, zi de zi, seara de seara, asemeni frunzelor ruginii. Isi va petrece serile cu indie rock in castile albe. Si asta ii va face pe moment serile perfecte. Ii va placea la nebunie combinatia: ea si doar muzica in casti.

    Va avea agatat la gat lantisorul lui. Va avea trasa peste ea maioul lui gri  cu miros  a gingasie, a iubire. Il va imbraca ori de cate ori  va avea nevoie de caldura pieptului  pe care deseori isi pleca capul. De fapt, fiecare rasarit, fiecare apus o va gasi in maioul lui. De fiecare data, maioul ii va aminti de atingerea  buzelor lui pe pielea-i  plapanda. 

   Fiecare rasarit o va gasi in maioul lui. Fiecare apus o va gasi cu el in gand. Si, totusi nu va  renunta la asta chiar de uneori ii provoaca durere. E unica sansa la evadare.

     Suntem doar niste animale dotate cu ratiune. Suntem oameni. Suntem personalitati cu istorii, cu vise in cap, cu venin in vene, cu o persoana in inima, cu principii si valori.

     Suntem doar niste animale dotate cu ratiune care se deosebeste una de cealalta. Si asta e farmecul. Ne deosebim unii de altii prin hobby-urile noastre, felul de a fi. Deci, suntem originali.

      Zambetul de pe fata ne va disparea, dar nu vom inceta sa ne repetam in gand: ai grija sa nu cazi in desertaciunea acestei lumi. Si cat nu ne vom stradui, oricum... va  veni timpul cand  te vei pravali in abisul rece... cu taisuri ascutite. Vom fi o masa de oameni striviti de aceleasi probleme.

     Indragostiti nebuneste de viata , o vom trai urmandu-ne  principiile. Ne vom declara fericiti insa... la un moment dat, ne vom incalca consecvent unele principii avand si o scuza: asta e viata.

    Caderea este colectiva, dar oare individuala e salvarea? Oamenii, fiind dotati cu bunatate pot da o mana de ajutor persoanelor din jur, oferindu-i astfel o stabilitate, insa nu ii pot ajuta sa evadeze complet din tenebrul abis. Ii pot oferi o stabilitate doar pe moment. Nimic mai mult.

     Viata este o piesa de teatru, noi insa, actorii acestei piese vom juca  cu atata entuziasm pana cand nu vom intalni obstacole. O buna solutie la acel moment, va fi retragerea in culise probabil, ce il va face pe actor sa mediteze asupra rostului sau.

     Oricate istorii am auzi, mereu vom repeta aceleasi greseli. Fiecare din noi va repeta exact aceleasi greseli, chiar de stiind care ii este rezultatul.

     Caderea este colectiva, salvarea nu poate fi altfel decat individuala.