Si, prefera sa isi petreaca diminetile doar in camera ei ( o camera nu prea mare). Si, prefera sa isi petreaca diminetile citind o carte. Poate citi una si aceeasi carte de  mai multe ori. Nu se va plictisi. O va citi si, de fiecare data va gasi noi si noi elemente care o va face sa revina mereu cu privirea asupra filelor ingalbenite abia abia.

      Va fi o blonda a carui suflet este un aeroport de vise. Unele venite demult. Altele se lasa asteptate. O

blonda cu un suflet de copil visator... copil enigmatic. In ochii ei de o culoare neobisnuita  ii poti observa intensitatea tuturor dorintelor. Pentru  unii sunt doar niste fleacuri, pentru ea... insa, tot ce mai are. Doar visand... sperand... mai poate merge inainte. Poate trai. Si chiar de viata uneori e dura, nu se lasa batuta.

     Si, e o extrovertita chiar de ne pare o enigma. Viata ei e o piesa de teatru in care oricine poate participa. De cele mai multe ori, pe scena va juca un rol, insa nimeni nu va sti ce se intampla cu adevarat in culise. Uneori insa cortina va fi trasa pentru spectatori, izolandu-se in camera ei mica cu peretii goi, cu o fereastra cu gratii... o masa... Va obisnui sa isi petreaca serile tarzii singura, in aceeasi camera, cu aceeasi perna solitara ce ii mai alina suferinta.

     Creierul ii va fi arhi-incarcat de vise, de ganduri fara sens care pana si ei i se vor parea stranii. Dar va continua sa viseze cautand un raspuns la toate intrebarile sale, cautand o solutie.

     

     Va obisnui sa isi petreaca diminetile si serile cu un ceai aproape rece ca si zambetul ei fals la intrebarea tuturor: Cum te simti? ,ea raspunzand simplu: Sunt bine. Va obisnui  sa adauge doar 2 cuburi de zahar. Si atat. Nimic mai mult.

     Si asa se va scurge dimineata de dimineata, zi de zi, seara de seara, asemeni frunzelor ruginii. Isi va petrece serile cu indie rock in castile albe. Si asta ii va face pe moment serile perfecte. Ii va placea la nebunie combinatia: ea si doar muzica in casti.

    Va avea agatat la gat lantisorul lui. Va avea trasa peste ea maioul lui gri  cu miros  a gingasie, a iubire. Il va imbraca ori de cate ori  va avea nevoie de caldura pieptului  pe care deseori isi pleca capul. De fapt, fiecare rasarit, fiecare apus o va gasi in maioul lui. De fiecare data, maioul ii va aminti de atingerea  buzelor lui pe pielea-i  plapanda. 

   Fiecare rasarit o va gasi in maioul lui. Fiecare apus o va gasi cu el in gand. Si, totusi nu va  renunta la asta chiar de uneori ii provoaca durere. E unica sansa la evadare.