E ciudat cum persoanele (majoritatea) raman  blocate. Blocate in trecut. Si nu mai pot evada.  Pentru restul societatii sunt doar niste ciudatenii , insa nimeni nu se va gandi la faptul ca si ei se pot afla intr-o astfel de situatie. Nimeni nu se va gandi la faptul ca aceste persoane pur si simplu au fost marcate de trecut. Iar ca sa le intelegem mai bine, este nevoie sa ne aflam in exact aceleasi situatii.

     Viata este un labirint. Tu, ca fiind un simplu calator vei urma calea labirintului. Viata este imprevizibila. Si, niciodata nu vei fi pregatit de loviturile reci... dureroase.

     Uneori, suntem nevoiti pur si simplu sa lasam sa plece anumite persoane din viata noastra. La fel mentiona si Elizabeth Gilbert, Trebuie sa ajungi la un moment dat sa te impaci cu tot ce ti-a fost dat . Va trebui sa renuntam la unele persoane, chiar de ne va fi foarte greu. Si ne va fi greu, pentru ca anume dragostea pe care i-o purtam, ne va impiedica sa facem acest lucru. Ne-am atasat pur si simplu de ele. Si stim ca suntem nevoiti sa  procedam intr-un fel sau altul. Si, totusi, ne incapatanam sa nu  credem, sa nu facem asa cum trebuie.

     Uneori faptele noastre aduc multa bucurie, alteori... ne imping si mai  tare in abisul suferintei. Alteori faptele noastre, sunt asemeni unui lant receee... de fier, ce ne va cuprinde si ne va roade trupul. Ne va provoca rani... pana la sange. Ne va lega ambele maini si nu  vom mai putea face nimic pentru a ne salva. Nu ne vom putea tine nici de o piatra, si ne vom pravali... in abis ne vom cufunda. Si odata ce vom cunoaste  noi si noi adancimi, vom simti doar un receee ce ne va cutremura, ne va trece prin vene si te va lasa fara viata.

     Vom simti ca e "the end"... e sfarsitul. E sfarsitul...tau... In linistea infernala vei mai auzi doar tic-tac-ul monoton si bataile inimii tale, nebune de dor. Vor bate unison. Iti va mai aminti, inca o data ca esti aproape... mai aproape de "finish line". Si ca sa iti mai colorezi un pic clipele pictate in gri, ai sa iti aduci aminte de toate momentele frumoase din viata ta. Momente traite cu o intensitate maxima, cu mii si mii de culori. Nu vor fi probabil atat de multe. Vor fi doar 2-3, insa care te vor readuce la viata. Pe obrazul palid, se vor prelinge 2 perechi de lacrimi. Pana si ele nu vor mai dansa la fel de jucaus cum inainte. Pe obrazul palid, se vor prelinge 2 perechi de lacrimi, iar in soapta iti vei repeta: a fost al dracului de bine; acu ma simt al dracului de prost.

     Nu vor fi multe momente...doar 2-3, insa intensitatea lor te va ucide. Inima ti se va opri in loc... va batea... se va opri in loc...va batea... Si, totusi, iti vei aminti de acele moemente cu atata pasiune, cu lacrimi in ochi, cu atata durere in suflet. Atunci, anume aceste momente, te vor izbi de peretii zdrenturosi ai abisului... provocandu-ti noi rani... ce vor sangera. Va fi un sange abia cald, de un ros intens... otravit de iubire. Acele lovituri de peretii abisului tenebru, iti vor provoca atata durere... ce te va lasa fara putere sa mai lupti contra ploii de lovituri. Te vor lasa pur si simplu... fara viata.