Oamenii se întâlnesc și se cunosc. Apoi se despart. Se despart pentru că au făcut imprudența de a se cunoaște. Se despart, dar nu se uită.

     E atât de minunat când iubești. E atât de minunat când ești iubit(ă). Iubirea e sentimentul ciudat ce îți marchează viața. Este motivul apariției tale. E veninul dulce din sângele tău. E acel fluturaș în stomacul tău virgin.

     

     Și la viața noastră vom întâlni  persoane care ne vor trezi simpatie și atât. Vor putea atinge doar mâna. Însă viața ne rezervă și surprize plăcute. În calea vieții noastre vom întâlni oameni care ne vor atinge inima... sufletul. Și acești omuleți nu ne vor trezi doar simpatie ci și fluturii. Ne vor picta viața în roz. Orice dimineață va fi mai senină. Orice răsărit va fi mai luminos... orice gând mai frumos. Vom fi atât de fericiți.

     Și vei adora pur și simplu să îl privești. Să îi fii alături. Îi vei privi ochii ce te-au vrăjit printr-o privire... buzele ce la atingerea de buzele tale îți vor apărea bujorii în obraji. Și vei adora pur și simplu să îl privești. Să îi fii alături. Iar cuvintele vor fi deprisos. Îi vei transmite iubirea prin priviri. Și  privirea lui îți va da noi forțe atunci când vei fi slăbit... cu moralul la pământ. Și doar zâmbetul lui te va înveseli atunci când ești tristă. Și nimeni nu va reuși sa te schimbe decât el.

     Vei adora pur și simplu să îți odihnești capul de gânduri pe pieptul lui. Vei adora momentul când vei sta lipită cu urechea de pieptul  lui stâng. Iar melodia preferată  va fi bătăile de inimă. Va bate încet. Iar fiecare bătaie îți va aminti că TU ești stăpâna ei. Fiecare bătaie de inimă îți va șopti cât de mult te iubește.

     Va trece timp... și multe se vor schimba în viața ta. Unii din noi vor fi la fel de fericiți ca la început cu aceeași persoană. Alții... vor fi singuri. Deja singuri. S-au despărțit din motive cunoscute doar pentru ei. Și, de regulă îl va afecta pe unul din parteneri. Uneori pe ambii. Viața însorită de cândva, a luat o întorsătură. Viața însorită de cândva... astăzi va fi sumbră.

     Durerea sufletească va fi nemărginită. Va fi asemeni săbiilor ascuțite... Vei fi distrusă moral de la gândul că nu mai ești a lui... ca nu e al tău. Zilele se vor scurge din calendar, iar tu... tot vei rămâne cu durerea în suflet. Și doar perna va ști de câte ori te-ai înecat în lacrimile sărate.

     Sufletul se va stinge pic cu pic... și te va salva activitatea profesională. Vei munci. Vei munci mult. Vei munci în speranța ca să îl uiți. Dar în zadar. Indiferent de cât de mult vei munci, nu îți va ieși din cap. Îți vei repeta de nenumărate ori în gând: Nu îl mai iubesc. E un simplu om din viața mea. E un om ca toți ceilalți. L-am iubit, da. Acum însă gata. Nu îl mai iubesc. L-am uitat. Da, te va ajuta... dar, pe moment... doar astăzi... doar acum. Și așa zi de zi. Dar după o lungă perioadă de timp, în sfârșit vei zâmbi. Va fi un zâmbet scurt. Plin de durere. Iar în mintea ta, el va fi un gând suspendat.

     Și se va găsi cineva să te întrebe dacă îl mai iubești. Vei răspunde prompt: Nu. Sunt ok acum. Apoi vei închide ochii... și doar tu vei ști cât de mult îl iubești. Cât ții dor de parfumul pielii lui. Durerea și dorința nebună de a fi cu el te va măcina pe dinăuntru. Îți va sfâșia sufletul.