Uneori, într-o relație vine acel moment în care drumul vieții celor doi nu mai e același. După lungi discuții tete-a-tete se pune capăt unei relații, care părea că are un viitor frumos. Vor fi rostite în grabă cuvinte reci lipsite de pasiune și iubire. În acel moment, drumul celor doi se va separa. Fiecare își va urma calea, care va fi deja paralelă cu cea a fostului partener de suflet. Fiecare își va urma propriile obiective și principii de viață.

     Dar mai înspăimântător este atunci când dragostea rămâne, ci doar în sufletul și inima unuia din parteneri. Atunci când rămâi perplexă, nemaiînțelegând ce se petrece în sufletul celuilalt. Până mai ieri îți jura iubire eternă. Iubeai și erai iubită. Astăzi însă, ușa în viitorul lui s-a închis. Ai devenit total străină pentru omul pe care ți-l doreai la brațul tău chiar și peste patru-cinci decenii.

     Să începi viața de la zero îți va părea imposibil. Să lași în urmă sute de amintiri pline de culoare și iubire; să lași în trecut momentele în care erai fericită înseamnă să lași o parte din tine. Și chiar de sufletul îți va fi răpus de durere, vei lua cu tine fiecare moment din viața ta alături de el, pentru că a fost unic în felul său. Și doar un singur gând îți va lăsa un zâmbet lipsit de viață: că ai iubit cu tot sufletul, cu toată inima. A fost o dragoste cu multe grade pe scara richter.

     Această dragoste îți va amprenta sufletul, recunoscând că este cel mai frumos ce s-a putut întâmpla cu tine vreodată. Durerea te va măcina din interior, știind că nu vei mai întâlni niciodată o astfel de persoană care-ți va zgudui sufletul prin simpla prezență în viața ta. Dar va fi un gând care te va stinge lent dar sigur; gândul că nicioadată nu te vei mai putea întoarce în brațele iubitoare, că nicioadată spațiile dintre degetele tale nu vor fi completate cu degetele lui și că picioarele lui niciodată nu vor mai păși alături alături de ale tale. Niciodată.