player playlist
or skip signup

Uneori ni se face cumplit de dor de oamenii pe care nu-i putem imbratisa


     Am stat în acel restaurant doar o singură dată. Când am întâlnit-o pe ea. Am stat în acel restaurant doar o singură dată, astăzi însă nu pot să mai trec pe lângă. Nu am stat decât 40 de minute, unde ea și-a comandat un ceai, eu un cappuccino. Am vorbit despre fericire. Ea îmi zâmbea. Îi priveam ochii, în care mă rătăceam. Îmi închipuiam cum o iau de mână și o sărut. Să o iau de mână și să o las în brațele mele. Pentru totdeauna.
     Nu am stat decât 40 de minute, iar acest restaurant a devenit ”al nostru”. Nu mai pot trece pe lângă. Sufletul mi-e bucăți mici. Și bulevardul la fel de cunoscut. Și întrec orașul, care și astăzi îmi aduce aminte de vocea ei. În acea seară magică, orașul a fost al nostru.