player playlist
or skip signup

Postări Populare

Pe sârmă


     Ne desparte doar un gol. Te privesc cu atenție din depărtare. E o liniște apăsătoare urechilor mele. Abia respirația se mai aude, iar în piept inima bate mult prea repede și mult prea tare. Nu îți văd clar chipul, dar te recunosc din o mie. Silueta ta e tot ce îmi poate bucura ochii, iar privindu-ți irișii, îmi stăpânești sufletul precum valurile mării.
     Stai la margine de prăpastie. Un picior pe sârmă, pregătindu-te să mă întâmpini. Eu privesc golul, apoi te privesc din depărtate. Ce va urma? Îmi vei deschide larg brațele? Ți-a fost dor de respirațiile mele ce poartă în ele  atât de multă iubire pentru tine? Poate că nu ai observat, dar în ele se ascunde frica de a nu te a mai avea. Plecarea ta mă costă viața. 
     E o adevărată furtună între noi. Iar eu pășesc încet pe sârmă. Suntem prea sus ca să ne mai observe cineva. Pășesc eu, pășești tu. Ești prea încrezut. Dar nu privi în gol. Privește-mi corpul mișcându-se încet.
     Păstrăm conexiunea. Vântul se joacă în părul nostru, împingându-ne din spate și mai puternic, micșorând distanța dintre noi. Degetele noaste abia se ating, iar corpul simte acel uragan în stomac. Pupila îți e țintită spre mine. Iar eu nu mă mai pot mișca. Ai o putere deosebită asupra mea pentru care nu există nici o poțiune. Mîinile mele îți cuprind corpul, iar sufletul devine un ocean liniștit. Hai să privim în jos. Ce priveliște minunată.

Cosmos


     Tu. Doar tu ai avut puterea să insufi viață în sufletul meu și ai reușit să adaugi luciul în ochii mei prea sumbri. S-a aprins ca două stele și ai adus lumină în galaxia mea.
     La prima ta atingere, s-a produs explozia solară, iar eu... nu puteam decât să te admir. Mi-am pierdut toate cuvintele. Stelele luminau din ce în ce mai intens, ce continuau să îmi lumineze viitorul.
     Dar tu ai ales să dispari. Prea devreme şi mult prea repede. Într-un sfert de secundă, sumbrul m-a stăpânit. Iar stelele, ardeau în așteptarea ta. În căutarea fenomenului unic care l-am creat împreună, naivă fiind, alergam în tot spațiul. În căutarea ta. Era un drum prea lung necesității de a-ți revedea chipul.
     Stelele continuau să sclipească doar pentru tine, fără a mai da însemnătatea tuturor ce mă înconjurau. Te căutam disperată pentru a-ți revedea chipul, pentru a-ți inspira mirosul și mai adânc. Și nu reușeam decât să mă lovesc prea puternic de alte ”corpuri cerești”, ce-mi făcea sufletul bucăți prăfuite ce așteaptă alinarea ta.
     E un drum prea obositor. Și eu tot nu te-am găsit. Câte galaxii ne despart?