Pana si astaziimi amintesc de cele mai insorite zile din viata noastra... cele mai frumoase momente petrecute  in doi. Si ambii, mereu aveam obisnuinta sa lasam lumea balta si sa ne traim iubirea la o intensitate maxima.

     Si, deseori aveam obisnuinta sa ne evidentiem in multime. Tinandu-ma strans de mana, priveai cerul senin... cu zambetul pe buzele tale moi. Asta va fi si rezultatul starii tale de euforie..

     Pe obrazul tau ghimpos, cadeau primii stropi de ploaie... o ploaie de vara... o ploaie de un iulie tarziu. Ma strangi la pieptul tau, apoi incet te apleci putin, si  apropiindu-ti incet buzele, imi darui un sarut.

     Ploua mai tare... mai tare... si mai tare. Toata lumea, incet isi deschid umbrelele, isi maresc pasii si, grabindu-se dispar.

     Noi insa, incet incet ne vom ridica, ne vom descalta si cu talpile goale, vom  merge  in pasi lini prin apa ploii... atat de calda Vom alerga ca doi cipoo si ne vom bucura ca sunem impreuna.

     Vom sta in ploaie. Fiecare strop atunci se va plimba pe trupul nostru. Ma vei privi direct in ochi si imi vei rosti "Ce bine ca te-am intalnit". 

     Apoi, prin ploaia puternica vom alerga... vom  canta piese de dragostre... vom  striga unison, din toata puterea, plini de bucurie "Te iubesc". Oamenii, grabindu-se sa se ascunda de ploaie, ne vor privi atat  de straniu, considerandu-ne doi somnambuli. Noi suntem doar niste visatori ce ne traim fiecare moment al dragostei...in doi.