Fericirea nu o găsești într-o pereche de pantofi sau într-o bijuterie. Ci doar atunci când mâinile-ți reci sunt încălzite de palmele lui într-o dimineață de week-end, într-o stație pustie, printre zecii de fulgi mășcați. Iar atunci, îți simți sufletul cu adevărat împlinit. Și pentru că nu ai nevoie de motive serioase sau de fapte eroice pentru a iubi. O îmbrățișare sau un sărut îți poate aduce liniștea de altădată în sufletul tău. Și înțelegi că pentru a fi fericit, nu ai nevoie de prea multe. Doar de o pereche de brațe care îți va încălzi sufletul într-o iarnă geroasă. Fericirea e să ai omul care a intrat în viața ta și știi că nu va mai pleca de lângă tine. Niciodată.

     Înțelegi că fericirea este atunci când privirea îți e îndreptată în aceeași direcție în care e îndreptată și privirea lui. Priviți același drum, același viitor. La orice oră, în orice anotimp. Iar cu fiecare sărut, lași deoparte orice îndoială, și înțelegi doar un singur lucru: nu ai nevoie decât de prezența lui în viața ta, de aceeași pereche de buze uscate la periferie care sunt gata să rostească tot restul vieții  doar numele tău.