Si nu e vorba de durerea fizica. E vorba de durerea din sufletul tau. Si, niciodata nu poti fi sigur cand anume vei trai adevaratele "clipe de cosmar". Dar le vei trai. Cu siguranta.

     

     Deseori auzim de la persoane... "Ce mai e si asta durere sufleteasca? Nu stiu ce inseamna asta si deci, nu voi sti". Pe foarte multi ii auzim vorbind la acest subiect cu atata incredere, dar... de cele mai multe ori ajungem sa traim astfel de momente... dezamagiti...rapusi de durere. Pentru ca durerea este exact ca si sageata lui Cupidon, deci ea... nu alege persoanele.

     Si nu doar odata in viata se vor intampla astfel de cazuri. La fiecare etapa a vietii tale, vei suferi, doar ca... pe timp ce trece, maturizandu-te, vei realiza ca vei suferi mai mult... te va durea din ce in ce mai mult.

     Fiind copil, vei suferi din motiv ca nu ai acea jucarie,insa fiind matur... de cele mai dese ori vei suferi din motivul pierderii unei persoane dragi. Si vei suferi enorm... pentru ca ai tinut la ea, si... mai tii. Iti vei ocupa tot timpul liber, vei fi arhi-incarcat(a) doar ... ca sa simplifici din durerea pe care o suporti

insa, la finele zilei oricum iti vei aduce aminte de ea. Si vei suferi si mai mult. Vei plange... uneori prea mult. Si atunci... abia atunci nemaiavand forte ca sa lupti cu tine insuti... cu durerea din sufletul tau, vei dori sa fii altcineva decat om. Dar de fapt, durerea e comuna pentru toti...om, inger, demon, lup, pisica, libelula... Daca ai de suferit, suferi.

     Stai la marginea prapastiei. Inspiri adanc in piept fumul de tigara... pe jumatate arsa, ce o tii intre degetul aratator si cel mijlociu.Inspiri adanc in piept fumul de tigara si privesti golul de sub picioarele tale.

     Ma apropii incet de tine. Imi auzi pasii si ma privesti cu atata nepasare. Apoi privesti  apusul soarelui. Iti vei aminti de NOI DOI... de primul nostru apus de soare. Vei inspira iarasi fumul de tigara, vei privi golul de sub picioarele tale si ma intrebi:

 
   

      

      - De ce ai venit?Ce doresti de la mine?
      - Mi-e atat de greu fara tine.

      - Si ce vreai de la mine acum?

      - Chiar nu iti dai seama?

     -Hmmm...imi dau seama deja. Nu mai are rost. A trecut atata timp. intre noi s-a format o prapastie.

     Eu incerc sa iti explic, insa tu ma opresti:

     - Te-am uitat. Nu mai am nevoie.

    - Eu nu te cred. Mai zi-mi o data doar ca sa ma privesti in ochi.

     - Nu pot.

     - Ce nu poti?

     - Pur si simplu nu pot.

     Pe obrazul tau ghimpos, se preling doua perechi de lacrimi, dar le stergi repede ca sa nu le observ. Vreai sa pari dur in ochii mei.

     Ma apropii de tine incercand sa te privesc in ochi, insa tu... eviti orice sansa, desi visai  deseori la un   rendez-vous al ochilor nostri, ce aveau aceeasi culoare neobisnuita.

     Intentionat, ti-am atins mainele ce astazi erau reci. Tu insa ma eviti de parca as fi o straina, Am oftat, m-am ridicat incet, ti-am atins umerii barbatosi si inainte de a pleca, ti-am soptit:

     - Ai grija de tine!