Yesterday
.jpg)
A fost o zi nemaipomenita. Prima data, privindu-mi ochii de un verzui intens, mi-ai soptit la urechiusa dreapta cu glasul tau duios: " Cat de mult te iubesc, nu vei sti niciodata" si ai inchis ochiul stang. Fiecare litera, silaba, cuvant al tau imi alinta urechea... se strecoara prin timpanele mele, apoi amestecandu-se cu sangele meu alearga prin vene... ajunge la inima mea. E asemeni unei pasari inchise in colivie- mi se zbatea atat de des, vrand parca sa iasa din piept.
Si simtind cum vantul isi trecea degetele prin parul nostru brunet... imi dai un sarut, ma privesti scurt in ochi si ma iai in brate. Ma rotesti... ma rotesti... ma rotesti. Inchid ochii, si in minte derulez absolut toate momentele petrecute in doi. Zambesc... zambesc amintindu-mi de prima data cand ti-am zarit irisii, de primul tau "Buna!". Era toamna... un sfarsit de octombrie. Era un timp posomorat afara, insa... in sufletul meu rasarise soarele cand privirile noastre s-au intersectat. Te-am zarit si involuntar am rostit in glas "Uite asta e omuletul de care am nevoie". Ai zambit. Doamne, cu cata energie ma incarc doar atunci cand iti privesc zambetul. Imi aduc aminte cum mi-ai daruit primul trandafir... atat de rosu... atat de frumos...cand imi spuneai "E din inima".
Si, ma tii in brate... ma strangi la pieptul tau si imi zici cu ochii inchisi... cu zambetul pe buze "Nu te dau la nimeni... cu nimeni nu ma impart micuta mea... asa ochi, asa buze... zambetul tau". Imi soptesti cu atata incredere, privindu-mi ochii.
Si zambesc... pentru ca am motiv. Si acela esti TU. Tu, care imi dai noi forte... TU, care dai o nuanta vietii mele-monotona pana la tine. Si zambesc, pentru ca primul gand al meu de dimineata esti TU. Si zambesc... pentru ca iubesc... Te iubesc.
Doi somnambuli
Pana si astaziimi amintesc de cele mai insorite zile din viata noastra... cele mai frumoase momente petrecute in doi. Si ambii, mereu aveam obisnuinta sa lasam lumea balta si sa ne traim iubirea la o intensitate maxima.
Si, deseori aveam obisnuinta sa ne evidentiem in multime. Tinandu-ma strans de mana, priveai cerul senin... cu zambetul pe buzele tale moi. Asta va fi si rezultatul starii tale de euforie..
Pe obrazul tau ghimpos, cadeau primii stropi de ploaie... o ploaie de vara... o ploaie de un iulie tarziu. Ma strangi la pieptul tau, apoi incet te apleci putin, si apropiindu-ti incet buzele, imi darui un sarut.
Ploua mai tare... mai tare... si mai tare. Toata lumea, incet isi deschid umbrelele, isi maresc pasii si, grabindu-se dispar.
Noi insa, incet incet ne vom ridica, ne vom descalta si cu talpile goale, vom merge in pasi lini prin apa ploii... atat de calda Vom alerga ca doi cipoo si ne vom bucura ca sunem impreuna.
Vom sta in ploaie. Fiecare strop atunci se va plimba pe trupul nostru. Ma vei privi direct in ochi si imi vei rosti "Ce bine ca te-am intalnit".
Apoi, prin ploaia puternica vom alerga... vom canta piese de dragostre... vom striga unison, din toata puterea, plini de bucurie "Te iubesc". Oamenii, grabindu-se sa se ascunda de ploaie, ne vor privi atat de straniu, considerandu-ne doi somnambuli. Noi suntem doar niste visatori ce ne traim fiecare moment al dragostei...in doi.
Ultima zi din NOI
Si in camera cu peretii goi...gri, iti mai simt mirosul... Atunci, ca sa supravietuiesc, am sa te respir. Sa te respir... Sa te respir din plin ca sa ramai blocat in plamanii mei... sa fim cat mai mult timp impreuna. Am sa te respir din plin. Si am sa te respir... am sa te respir cu atata bucurie... cu ochiii plini de lacrimi.
Am sa imi umplu pieptul cu mirosul tau... cu parfumul tau care atunci cand il miroseam, inchideam ochii si iti sopteam cat de mult te iubesc. Te inspir din plin si parca iarasi traiesc acele momente plin de nebunie absoluta... Si parca iar prinde culoare sufletul meu, lipsit de viata.
Si am sa te respir...aducandu-mi aminte cum stateam cuminte langa tine, intr-o camera mica, cu lumina vaga a lampii difuze. Si stau cuminte langa tine, lipita de pieptul tau ascultandu-ti fiecare pereche de batai ale inimii. Si stau atat de fericita langa tine dar in acelasi timp oftand, stiind ca astazi e ultima zi din NOI. Si incerc sa zambesc, sa ma bucur de NOI... caci maine vei pleca si ma vei lasa singura in acest intuneric.
Iti apropii incet buzele de mana mea, si le lasi sa alerge pe pielea mea, la fel ca si noi cum alergam pe aleea pustiita.
Si te doresc... te doresc atat de mult... langa mine... ca in prima zi... te doresc atat de mult, sa petrecem aceasta ultima zi din NOI cu tine.
Si, astazi e o noua zi... o alta etapa in viata mea... fara tine. Stau amortita si privesc tavanul in care obisnuiam mereu sa aprindem artificii. Astazi, acele artificii au doar o singura culoare...gri.
Bolnava de amintiri
De-ar fi sa dau timpul inapoi, la
tine l-as opri. Inchid ochii obositi… plini de sare si prima persoana ce imi
apare in gand esti tu. Am trait o scurta dar o nemaipomenita istorie de
dragoste, cu mii si mii de amintiri bine intiparite in mintea… mea.
Era un sfarsit de vara cand te-am
gasit in fata blocului cu un buchet cu 23 de trandafiri… atat de rosii ca si
sangele meu ce transporta fiecare cuvant al tau spre inima… ce o face sa bata
cand mai tare, cand mai incet… si tot asta in acelasi timp.
Ne plimbam pe alee… mi-ai luat mana
in mana ta si mi-o tineai strans… strans. Mergeai atat de bucuros… radiai de
fericire.
Langa felinarul din stanga noastra ai observant o banculita
de stejar. Ne-am asezat. Tot ma tineai
de mana. Am inchis ambii ochii si ne lasam purtati de vise; ne lasam incalziti
de soare. In soapta mi-ai spus: “Stii,
ma bucur ca te am…”,apoi a urmat un
suras scurt. Ai deschis ochii apoi, si cu fruntea te-ai apropiat de fruntea
mea. Mi-ai mai mirosit inca o data parul lung… matasos, apoi ai mai repetat inca o data “Ma bucur ca te am… Te iubesc”. Atunci
in soapta ti-am raspuns acelasi lucru, doar ca am mai adaugat “Te voi iubi pana
la sfarsitul zilelor mele”. Ai suras din nou. Te-ai piscat putin… sa te asiguri
ca nu e un vis… ca e realitate.
Ma privesti atat de dulce cu irisii multicolori a ochilor tai de copil
enigmatic, si-mi soptesti “Iti mai aduci aminte cum ne-am cunoscut?”. Si in
ochi mi s-a ilustrat acea scena… primele momente petrecute in doi… Am suras si nimic mai mult. A urmat
apoi minute in sir de o liniste absurda… se
auzea doar inspirul si expirul nostru
insotit de cateva perechi de aburi.
Varful degetelor tale abia mai atingeau obrajii mei… ce erau mai tot timpul
erau rumeori. Si iti placea sa ii atingi. Erau atat de moi.
Astazi, cand abia iti mai simt
mirosul in camera, mai simt acea atingere a ta pe obrajii mei, arsi de
suferinta. Mai vreau o dimineata in care sa ma trezesc cu zambetul pe buze,
stiind ca ma iubesti.
Meditatii
Inspiram cu pofta, mirosul tau ramas in camera. Doar
el imi va mai incalzi sufletul. Privesc in geamul aburit si iti zaresc silueta:
devine din ce in ce mai mica… o vad din ce in ce mai departe. Involuntar,
rostesc in soapta “ si mi-ai promis ca vei fi mereu cu mine; ca mereu vom fi
impreuna”.
Ma plimbam in pasi lenti prin camera parca cautandu-te
pe tine. M-am pus in pat… peste toate pozele noastre, cu culori
intense.Fantomele schimonosite de fumul tigarii, trec pe langa mine fara a-mi
mai colora prezentul. Varful degetelor abia abia se mai ating de fotografii.
Iau una cate una, iti privesc ochii si caut mereu in ei acea caldura de care
mai am nevoie. Inchid ochii… o dorinta nebuna apare: sa te intorci, sa imi
alinti urechea cu vocea ta plapanda. Sufletul meu striga ”INTOARCE-TE”, insa tu
nu ma auzi. Esti prea departe.
Urmaresc a nu stiu cata oara aparitia lunei pline pe
cerul intunecat… la fel fel de solitara ca si sufletul meu. Atunci, pe moment,
mi-am amintit cum numaram fiecare pereche de aburi ai respiratiei mele. Cu
varful degetelor, ii atingeai. Prin acei aburi aveam obisnuinta sa-mi exprim
cele mai pure si puternice sentimente fata de tine. Tu insa nu prea iti
exprimai sentimentele direct, insa… imi cantai serenade. Imi sopteai incet
incet la urechiusa “asculta atent cuvintele”, iti asezai comod chitara, si
incepeai sa canti cu atata bucurie. Apoi iti treceai lent buzele peste buzele
mele. Peste ele a trecut respiratia ta… atat de calda. In acele momente ma
faceai cea mai fericita. Doar atunci cand ma strangeai la pieptul tau… doar atunci cand imi inveleai
corpul cu caldura ta, simteam ca traiesc. Ma faceai cea mai fericita cand ma
strangeai la pieptul tau barbatos si imi sopteai ca ma iubesti, cand imi
spuneai increzut ca nu ma dai la nimeni.
De atunci, prea multe luni s-au scurs din calendar,
iar astazi, aceste momente sunt doar niste amintiri suspendate in mintea mea. Cu
usurinta mi-am gasit un creion… creionul tau cu care mi-am desenat trecutul si
niciodata nu voi gasi o radiera cu care sa il sterg.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
