Sufletul e asemeni unui aeroport, iar oamenii asemeni avioanelor. Mai mici sau mai  mari care vor reuși să ocupe un anumit spațiu din viața ta. Avioane care vin și pleacă zilnic, având destinații necunoscute. Iar dispariția acestora nu te vor afecta în nici un fel, Și sunt avioane ce odată atingându-se de sol, vor reuși să-ți zbuciume liniștea lăuntrică.

     Vor fi oameni ce-ți vor umezi ochii mai des decât îți poți imagina și oameni care te vor învăța să zâmbești anume în acele momente când vei fi la capătul puterilor. Vor reuși să îți pună sufletul pe jar doar cu un singur sărut, și să alunge orice gând cu fiecare strângere de mână, amintindu-ți că-ți este alături. Mereu. Indiferent de circumstanțe. Amintindu-ți că împreună fiind, puteți învinge orice luptă.

     

     Anii din spate nu vor mai conta atât timp cât alături ți-a fost omul potrivit; omul de suflet care prin efortul depus, îi dădea o nuață vieții tale. Zi de zi. A fost omul care ți-a balsamat orice rană sufletească.

     Sufletu-ți va fi o mare cu valuri liniștite în brațele lui și se va zbuciuma ori de câte ori va simți lipsa respirației omului drag. Pentru că știi că odată cu dispariția acestuia din viața ta, va lua și o parte din tine. Pentu că iubirea înseamnă mult mai mult  decât un simplu ”te iubesc” rostit în grabă. Iubirea e atunci când liniștea îți stăpânește sufletul odată cu apariția celuilalt  în viața ta. Iubirea e atunci când vă înțelegeți din priviri și când vă iubiți prin săruturi sincere. Iubirea înseamnă mult mai mult decât promisiuni deșarte. Iubirea înseamnă îmbrățișarea sufletului.