Stai la marginea prapastiei. Inspiri adanc in piept fumul de tigara... pe jumatate arsa, ce o tii intre degetul aratator si cel mijlociu.Inspiri adanc in piept fumul de tigara si privesti golul de sub picioarele tale.

     Ma apropii incet de tine. Imi auzi pasii si ma privesti cu atata nepasare. Apoi privesti  apusul soarelui. Iti vei aminti de NOI DOI... de primul nostru apus de soare. Vei inspira iarasi fumul de tigara, vei privi golul de sub picioarele tale si ma intrebi:

 
   

      

      - De ce ai venit?Ce doresti de la mine?
      - Mi-e atat de greu fara tine.

      - Si ce vreai de la mine acum?

      - Chiar nu iti dai seama?

     -Hmmm...imi dau seama deja. Nu mai are rost. A trecut atata timp. intre noi s-a format o prapastie.

     Eu incerc sa iti explic, insa tu ma opresti:

     - Te-am uitat. Nu mai am nevoie.

    - Eu nu te cred. Mai zi-mi o data doar ca sa ma privesti in ochi.

     - Nu pot.

     - Ce nu poti?

     - Pur si simplu nu pot.

     Pe obrazul tau ghimpos, se preling doua perechi de lacrimi, dar le stergi repede ca sa nu le observ. Vreai sa pari dur in ochii mei.

     Ma apropii de tine incercand sa te privesc in ochi, insa tu... eviti orice sansa, desi visai  deseori la un   rendez-vous al ochilor nostri, ce aveau aceeasi culoare neobisnuita.

     Intentionat, ti-am atins mainele ce astazi erau reci. Tu insa ma eviti de parca as fi o straina, Am oftat, m-am ridicat incet, ti-am atins umerii barbatosi si inainte de a pleca, ti-am soptit:

     - Ai grija de tine!