Si, stinge-ma. Stinge-ma ca pe o tigara. Permite-mi doar sa-mi aleg scrumiera in care mi se vor sfarsi zilele. Am sa o aleg pe cea rosie, care se va dovedi a fi inima ta. Ai sa ma ma aprinzi... incet. Ai sa ma duci si cu buzele tale ma vei cuprinde. Ai sa ma fumezi. Ai sa ma inspiri in plamani (poate de doua... trei ori- nu mai mult) si apoi ma vei lasa la o parte. Focul va mai arde in mine. Si tu vei vedea acest lucru, insa... ai sa ma explici ca te-ai cam plictisit. Ma vei lasa la o parte, si bine dispus iti vei trai zilele. Vei fi fericit, plin de viata. Eu insa, ma voi stinge, inima fiindu-mi mistuita de focul ala nebun.

     Insa timpul va trece si nu il vei simti. Si vei cauta in fiecare ea, acel gust, dar... nu il vei mai gasi. Asa ca, ma vei cauta iarasi. Si ma vei gasi, pe jumatate stinsa ( deja). Atunci ma vei inspira pana la ultimul fum... Iarasi iti vei incarca bateriile cu energie si buna dispozitie. Si iarasi ma vei arunca... la o margina de drum... cu  atata indiferenta... cu atata nepasare. Iti vei trai iarasi viata. Si ma vei uita.

     De asta data, va trece mai mult timp... mult mai mult. Si in una din seri, mai sumbre, iarasi iti vei aminti de fata care se stinge de dorul tau. Dar de fapt, tu o lasi sa se stinga.

     Ma vei gasi fara viata. Ma vei aprinde, si iarasi ma vei inspira. Si ma vei stinge brusc. Din cauza gustului meu amarui. Ma vei aprinde din nou, sperand ca de asta data vei da de dulciul din mine, dar... in zadar totul. Ma vei stinge din nou. Si iarasi ma vei aprinde, dar... cu o alta bricheta si iar vei da de amarul meu. Si, doar atunci vei intelege care de fapt era greseala ta.

     Unii sunt singuri pentru ca... De  foarte multe ori avem posibilitatea sa auzim aceasta fraza. O spun mii si mii de persoane. In diferite limbi. Are acelasi inceput, acelasi sens, insa... cate persoane pe pamant, atatea opinii. Pentru ca in fiecare din noi se ascunde o personalitate. Si, pentru ca sunt o personalitate, mi-am format o proprie opinie.

     Fiecare din noi si-a intalnit marea dragoste. La o varsta adolescentina sau matura. Si toate intre ele se aseamana. As putea spune ca se aseamana chiar destul de mult. Prima privire, acel scantei in inima, vrajeala, saruturi ( unele mai dulci, altele mai moi), lacrimile de fericire, seri petrecute impreuna cu declaratii de dragoste in soapta. Insa se si mai mai deosebeste una de alta. Si e si logic. Pentru ca fiecare din noi e o personalitate, gandeste si se comporta in felul sau. Si cel mai important lucru e ca iubeste in felul sau ( total diferit fata de ceilalti). Cineva obisnuieste sa-si surprinda persoana iubita printr-un biletel, cineva facand o declaratie de dragoste la un post de  tv sau radiou, cineva are obisnuinta sa ii aduca persoanei iubite un buchet mare de trandafiri ( si anume acel buchet va spune mult mai mult decat un "te iubesc"), insa cineva va publica intr-un ziar istoria lor de dragoste, cu pozele lor si asta  cred eu te-ar lasa fara cuvinte. Deschizi ziarul si dai peste pozele voastre. E atat de romantic.

     

     Si da. Va durea prea mult. Si abia atunci, in minutele singuratatii, fiecare ne vom aduce aminte de o fraza, de una si aceeasi fraza : langa cel mai inalt varf al fericirii, se afla si tenebrul abis posibil. Si fiecare din noi se va regasi in aceasta fraza. Si, ne vom regasi in aceasta fraza. Si ne vom regasi in aceasta fraza pentru ca intr-adevar doare, si foarte... dar foarte mult si doar atunci cand iubesti: din toata inima, cu tot sufletul. Pentru ca nu te cuplezi de dragul cuplatului sau nu stam cu o persoana doar de  dragul statului. Da, suntem cuplati cu  persoana respectiva pentru ca o iubim. Si, ne dam trup si suflet in acea relatie. Insa persoana iubita ne fura sufletul si pleaca... pentru totdeauna, uitand sa mai vina inapoi si sa inapoieze ceea ce a luat cu ea... candva.

     Si anume persoana cu care ati trait adevarata si marea iubire va poate amprenta sufletul. Odata si pentru totdeauna... Si va pleca, insa noi, ce ne-am daruit pana si viata, vom sta si vom astepta, uneori ani de zile... ani la rand sa se intoarca.

     Si uneori, cu gandul de a ne razbuna ne vom cupla, cu altcineva. Insa cum am mai mentionat, fiecare iubeste in felul sau. Si se va manifesta cu totul altfel. Cineva va reusi sa capete aripi ce il va face sa zboare si astfel va scapa de acel abis. Majoritatea insa se vor cufunda si mai mult in  acel abis fara de sfarsit. Si vor putea evada doar prin acea impacare cu persoana  cu chip angelic... cu suflet demonic. Si vor astepta persoana insa ea nu va veni... nu va mai veni.

     

     Si, macar o data in viata, ne trezim admirand un cuplu de pe strada, de pe net, din filme. In fine, nu mai conteaza locul. Si cel mai des il intalnim pe strada, deci fiind inevitabil. Si putem sa il privim pana ar disparea in departare. Atunci, intoarcem capul si ne vedem de drumul nostru mai departe. In ochi se nasc lacrimi. Mergand, incercam sa ne convingem ca nu avem nevoie. Strangem pumnii atat de strans... si ne umplem fruntea cu ganduri transformand-o intr-un bulevard aglomerat. Si mergem bine dispusi pe strada tot cu zambetul pe buze. Privim soarele, cerul senin... de un albastru intens incercand sa ne convingem ca viata este frumoasa, chiar si fara iubire in ea. Cata absurditate. Mergand, mai vezi cupluri, insa tu esti dominat de acel gand ca "da, viata chiar e frumoasa!".. Incerci sa te convingi cat de puternic esti in fata tentatiilor. Dar de fapt sunt doar niste ganduri in mintea ta. Iti pui castile, refugiindu-te  in lumea ta; acolo unde te simti tu cel mai bine, unde totul se intampla asa cum vreai tu; unde nu exista regrete si dezamagiri. Si, deja nimic nu mai conteaza. Esti dezinteresat(a) de lumea ce te inconjoara, savurand minutele in care domina linistea ( unde totul e frumos). Si sunt putine acele minute insa pentru tine deja nu mai conteaza nimic. Vreai doar sa te bucuri de ele... pentru ca linistea e balsamul de care are nevoie sufletul tau.

     Ajungand acasa, arunci cheile pe noptiera unde sta poza lui/ei. O privesti, si iarasi esti invaluit de sentimente. Te pui in pat, nevrand sa mai auzi de nimeni. Si aici e startul tuturor gandurilor... sumbre evident. Ne gandim la cuplurile fericite care le-am vazut pana la momentul actual... si ne gandim apoi la noi... la toate iubirile pe care le-am avut si totodata ne gandim la toate greselile pe care le-am comis. Si doar acum vom avea regrete. Ne gandim la noi; cum suntem si incepem sa ne subestimam. Si tot asta din cauza ca suntem solo. Si ne pare ca nu vom mai trai niciodata o alta poveste de iubire. Dar de fapt, nu exita un numar concret de iubir in viata noastra. Poate fi doar una, dar pot fi si zeci de iubiri. Si urmatoarea iubire poate fi mai frumoasa... mult mai frumoasa decat precedenta. Trebuie doar sa crezi in asta. Sa nu te dai batut(a) si sa lupti pentru ea. Pentru ca si asta e rolul fiecaruia din noi. Pentru ca viata insasi consta din iubire. Omul a fost conceput din iubire. Si trebuie sa iubeasca. Sa-si iubeasca viata... apropiatii... o persoana. Si daca mai esti single... si daca inca nu ti-ai intalnit jumatatea, nu fi trist... Zambeste!!! Bucura-te de fiecare moment. Si tu ai povestea ta de iubire.