Suntem doar niste animale dotate cu ratiune. Suntem oameni. Suntem personalitati cu istorii, cu vise in cap, cu venin in vene, cu o persoana in inima, cu principii si valori.

     Suntem doar niste animale dotate cu ratiune care se deosebeste una de cealalta. Si asta e farmecul. Ne deosebim unii de altii prin hobby-urile noastre, felul de a fi. Deci, suntem originali.

      Zambetul de pe fata ne va disparea, dar nu vom inceta sa ne repetam in gand: ai grija sa nu cazi in desertaciunea acestei lumi. Si cat nu ne vom stradui, oricum... va  veni timpul cand  te vei pravali in abisul rece... cu taisuri ascutite. Vom fi o masa de oameni striviti de aceleasi probleme.

     Indragostiti nebuneste de viata , o vom trai urmandu-ne  principiile. Ne vom declara fericiti insa... la un moment dat, ne vom incalca consecvent unele principii avand si o scuza: asta e viata.

    Caderea este colectiva, dar oare individuala e salvarea? Oamenii, fiind dotati cu bunatate pot da o mana de ajutor persoanelor din jur, oferindu-i astfel o stabilitate, insa nu ii pot ajuta sa evadeze complet din tenebrul abis. Ii pot oferi o stabilitate doar pe moment. Nimic mai mult.

     Viata este o piesa de teatru, noi insa, actorii acestei piese vom juca  cu atata entuziasm pana cand nu vom intalni obstacole. O buna solutie la acel moment, va fi retragerea in culise probabil, ce il va face pe actor sa mediteze asupra rostului sau.

     Oricate istorii am auzi, mereu vom repeta aceleasi greseli. Fiecare din noi va repeta exact aceleasi greseli, chiar de stiind care ii este rezultatul.

     Caderea este colectiva, salvarea nu poate fi altfel decat individuala.